Instantaneu primăvăratic

0065428A_AED972721AB400F58ABCE18243D189D0

Primăvara a venit;
câmpul tot a înverzit
și e plin de viorele,
de narcise și lalele!
Mugurii dau să pleznească,
magnoliile să-înflorească,
mărăcinii’ s plini de flori…
Ești ușor,
ai vrea să zbori;
deschizi geamul, calci pe gaz….
Țac!
Ai și dat de necaz!
Că de atâta cald și soare
peste tot la drumul mare
iar haiducii au ieșit
cu radarul
la pândit
și vânează dintre tufe,
carnetul ca să ți-l sufle,
să te lase fără pungă,
primăvara să-ți ajungă!                               Nu mai are nici un rost,
să le spui ce, cum a fost….
Să te scuzi că ai greșit,
fiindcă ești îndrăgostit
și la vară nu mai faci….
Cel mai bine e sa taci!
Rămâi calm și la volan,
dacă nu vrei vre-un bulan,
să îti treacă de zburat
prin zefirul parfumat!

27.03.2019

Primăvară minulesciană

20190218_212245

Primăvara orice ai spune
este totuşi o femeie;
când tu vrei să o scoţi în lume
ea nu ştie ce să-şi ieie!
Tu o aştepţi privindu-ţi ceasul,
jos în stradă să coboare,
ea se întreabă la tot pasul:
„Ce sa îmbrac eu astăzi oare?”
Ba îşi ia rochia albă
(care nu îi vine bine)
și pe gât îşi pune o salbă
de cristale reci şi fine,
ba o îmbracă pe cea verde,
imprimată cu flori roşii,
care îi dă curaj se vede
să-mi azvârle în drum galoşii!
Şi la fire îi schimbătoare:
uneori fiind rece gheaţă,
ca o soacră care-i pare
că nu vrei să o ştii în viaţă!
Alteori, o simt fierbinte
strânsă toată lângă mine,
o amantă ce mă minte
dar cu care mă simt bine!
Însă acum de nu coboară
o să-i spun la unison
cu căldurile din vară:
„C’ est trop tard Madam Printemps!”

17.03.1987

1 Martie

martisor-pandantiv-inimioara-rosie---cristal-swarovski-22729423

Întâia zi de primăvară
E ca întâia zi de viaţă
Ea rupe a nopţii grea povară
Ca soarele în zori de dimineaţă
Acelaş strigăt de iubire
Ieşit din însetarea de lumină
Aceeaşi dulce regăsire
A sânului care suspină
De legănat acelas dor
Si pentru viaţă aceeşi însetare
Mereu acelaşi vis rătăcitor
De dragoste din fiecare
Şi tot La fel aceeaşi neputinţă
De a spune te iubesc altfel
Deşi mai este trebuinţă
Să spui când ea
simte la fel?

23.02-1989

5 minute iarnă

20190124_134110

Ninge fără încetare,
de vreo 3-4 minute,
lumea a început cu sare,
cu omătul să se lupte!

Frezele pentru zăpadă,
dau rateuri la pornire
și continuă să cadă,
fulgi din cer, fără oprire!

Tot poporul e afară,
cu lopeți și măturoaie,
urme negre par că ară,
făcând mare hărmălaie!

Circulația stagnează,
soferii rulează un metru,
îngroziți că derapează:
„Zăpada-i de-un centimetru!”

Dar de-o dată a încetat
să mai cadă alba nea;
„Mai că ne-ar fi îngropat,
un minut de mai ningea!”

24.01.2014

Numai toamnă!

20181126_202733

Un singur anotimp
eu am trăit;
căci viața mea a fost doar
toamnă!
Acuma,
ajunsă-i iată la sfârșit,
și simt deja,
fulgi reci de iarnă!
Au fost și zile
ca de primăvară,
vreo câteva
și
m-am îndrăgostit!
Au fost și două-trei,
zile de vară,
în care am simțit,
cum e să fi iubit!
In rest,
din cerul gri, al vieții mele,
lacrimi amare,
au tot picurat!
Și
zile reci,
de multe ori prea grele,
ce sufletul
cu cicatrici mi l-au brăzdat!

26.11.2018

Undrea

20181206_064924

Luna lui Undrea
nu-i ce trebuia!
Nu e serioasă
nefiind geroasă,
nu lasă să cadă
urmă de zapadă,
este bine în plus
cu grade Celsius!
Plouă în neștire,
plouă fără oprire,
iar Moș Nicolae
înoată prin ploaie
și ajuns în casă,
daruri ude lasă!
Poate de Crăciun
Undrea e mai bun
că m-am săturat
să tot fiu murat!
(mai bin’ congelat!)

6.12.2018