O lume nebună 1

20180616_121521.png

Lumea pare a fi nebună;
face legi, de dragul legii!
Și parcă pe toți îi mână,
dracu mare al fărdelegii.

Cei care ne dau prin lege
că perverșii sunt normali,
își bat joc de-a firii lege,
ei fiind însuși anormali !

Și de-o fac, pe loc cutează,
„barbații”, ca să ne mintă:
„E normal” când alternează,
în pat, femei să se simtă!

Tot „normal” e la femei
când una se simte în pat
hodoroc tronc, far’ temei
dintr-o dată a fi bărbat !

Nu-i normal! Nu-i doar un viciu,
ci e grav, e patologic!
Internați trebuie în ospiciu,
sub control strict psihologic!

Legea strâmbă în loc de asta,
le da dreptul să se însoare!
Doi bărbați (care-i nevasta?)
și un orfan, să-l creasca mare!

Două mame (care-i tată?)
pot sa adopte un copil;
sau se lasă însămânțată,
una, de-un doctor abil.

„Normală” îi zoofilia!
Necrofilia-i „normală”!
Și în curand, pedofilia,
sexul practicat în școală!

„Normal” este copilul
să și aleagă sexul singur!
Să-l ajuți cu bisturiul,
mai apoi, să fie sigur!

Iară acei ce se crucesc
sunt închiși în locul lor!
De aia nimeni nu vorbește
și de acord sunt toți în cor.

Că a ajuns lumea în esență
condusă doar de perverși.
Viața lor prin transparență,
te fac mațele să-ți verși!

12. 07.2017

Iertați-mă, am obosit!

grandfather-153659_960_720

O comoară sunt bătrânii
de înțelepciune strânsă,
dar scleroza, la sărmanii,
face să rămână…ascunsă!

Noi avem toți tensiunea,
cât cea de la priză. Mare!
Dar degeaba aștepți minunea,
abia mai dăm din…picioare.

Bogați în colesterină
n-avem oasele gresate,
scârțâim ca o drezină,
din genunchi și de la coate.

Mulți avem sângele dulce,
chiar de viața ni-este amară.
De-aia când merg să se culce
unii speră în somn…să moară.

„70 de ani ajung!
80 dacă-s în putere!
Apoi, e un chin prelung:
suferință și durere!”

Mie imi ajung 60.
Ba, nici ăștia, nu-i vreau toți!
Tot ce vreau: un loc de veci
adânc de vreo câțiva coți !

29.10.2016

Amiază de vară

timthumb

Lanul-n valuri unduieşte
şi se leagănă sub soare,
când un vânt, firav pornește,
să mai stingă din dogoare.

Potârnichea stă pitită
jos la umbră, între spice.
Doar un greier se agită
liniștea ca să i-o strice.

Un gândac mic şi lucios,
s-a legat cu jurământ
că o să urce curajos,
pe un bulgar de pământ.

Zumzăieşte o albină;
n-are norma de nectar,
la stup o să îi bage vină
când va trece pe cântar!

În copacii de pe drum
un cuc a încurcat iar șirul
şi s-a hotărât acum
de la cap să reia tirul!

Lacu fierbe precum supa
şi miroase a roşioară.
Peștii înoată pe deasupra,
cred ca vor să iasă afară!

Oameni toropiți în vale
întorc fânul să se uşte.
Peste ei cu jale mare,
bâzâie un roi de muște.

Sforaie adânc poetul,
sub stejarul răcoros,
iar țânțarii pe el bietul
Îl găsesc chiar delicios.

În mare cam asta este,
o amiază în zi de vară:
soarele ne pârjoleşte
pentru toți e o povară
……………………………………..
Dacă v-a plăcut poemul
(ca poet) mă simt flatat.
Nuu, nu fac pe boemul:
când mă scarpin!
Sunt ….pișcat!

4.07.2o16

Inima mamei

8f644f5377afa5222bc004e653caa2e6-dankve0

Inima mamei, este locul sfânt
unde găsești iubire necondiționată.
În rest, oriunde cauți, pe pământ,
nu o să găsești așa ceva… vreodată!

Iubirea ce o primești, adesea de la tată,
e una pentru care, trebuie să lupți mereu.
Ea însă de victorii, e condiționată
dacă te vede „OM”, sau doar un derbedeu.

Iubire de la soră, sau de la frate,
poți să o ai, dar rareori e întreagă.
Doar resturi mici, de la nepoți, nepoate,
sau de la cei de care, în viața lor se leagă.

Soția te iubește, la început, nespus.
Apoi iubirea ei se stinge, spre-nserat.
Copiii în care, tu dragoste ai pus,
de tine uită, de acasă de-au plecat.

Inima mamei deci, e locul sfânt,
unde găsești mereu și necondiționată:
Iubirea. În rest, pe acest pământ,
nu o să-o găsești întreagă, vreodată!

4.02.2016