Mi-e dor Măicuță de Grădina Ta,de harul ce-n văzduh plutește,mi-e dor cu pacea a mă îmbrăca,de Liturghia care nu mai contenește! De aerul cel veșnic parfumat,de sparda care-l tămâiază,de clopotele ce în noapte bat,de sfinții care lumea o veghează! Mi-e… Continuă lectura →
Atuncea când te rogifă-o mereu atentcă altfel vorbe torcica un bolnav dement! Să fi atent ce spui,cu duhul umilit,că ești în fața Celui,ce toate le-a clădit! Pe acei nu-i tulbura,cu care viețuieștică nu-îi poți schimba,degeaba te silești! Taci, pacea găseșteși… Continuă lectura →
© 2025 Vrăbiuţe! — Propulsată de WordPress
Temă de Anders Noren — Sus ↑
