Amintiri despre viitor

maxresdefault

Zilele acestea am citit aici o definire a celor de stânga, cu care eu sunt de acord. Pe scurt se spunea:”
Cine vrea globalism, e de stanga.
La fel, cine vrea Guvern Mondial.
Cine striga impotriva nationalismului.
Cine vrea avort.
Cine vrea homosexualitate.
Cine vrea al treilea gen.
Cine vrea eutanasie.
Feminismul.
Cine spune “copiii vostri sunt ai nostri” si inventeaza tot soiul de motive pentru rapirea copiilor din familie si plasarea lor in sistem.
Cine vrea desfiintarea proprietatii.
Cine vrea desfiintarea familiei, inclusiv prin redefinirea notiunii.
Cine vrea ecumenism total.
Cine e anticrestin, ateu sau new age.
Cine vrea Big Brother, internetul obiectelor si disparitia banilor cash.
Toti acestia sunt de stanga.”

Mi-am adus aminte de „perioada roșie” din viața mea si m-am gândit că poate amintirile astea, ale mele, pot sa fie de folos celor care nu au trăit socialismul, sau celor care ii duc dorul, alegând partide care au in program unul sau mai multe puncte roșii. Si toate au!
Îmi aduc aminte de sora mea adusa de la maternitate și care trebuia ținută între sticle cu apă caldă, de internatul din Agnita unde îngheța apa in căldare noaptea, de sala de operații a facultătii de la Cluj in care învățam chirurgie în paltoane, de siguranta electrică de la cămin unde lița era înlocuită de un piron ca sa reziste la reșeurile cu care incercam sa supraviețuim frigului! Îmi aduc aminte de cele 12 remorci de lemne pe care trebuia sa le fac (cu toporul, pene, mai) in fiecare an si din care primeam 3 restul fiind al statului in comuna unde fusesem repartizat!
Îmi aduc aminte de cozile la care am stat ca copil alaturi de parinți și de cele la care am stat ca parinte alaturi de copilul meu, pentru o jumatate de pachet de unt, sau un litru de lapte…Imi aduc aminte de zilele in care mâncam carne, vorba vine, ca era de fapt o palma de slănină prin care treceau cateva fibre de carne! Si imi aduc aminte de zilele cand nu mâncam nimic pentru că singura „carne” erau viermii din orezul sau varza pe care o primeam la cantina unitătii militare! De alimentările pline de „Tocană de legume” numai de tocană de legume! De pâinea plină de nisip de care ne bucuram dacă măcar era coaptă! Imi aduc aminte de salamul „de Mistreț” din rasa soia!
Imi aduc aminte de saptamana de ciorbă de salata din facultate consecutivă accidentului de la Cernobîl; era pacat sa o arunce asa ca au servit-o studentilor!
Imi aduc aminte de muncile agricole obligatorii fara posibilitatea de a te spala. De 9 luni de armata in care trebuia sa fi proaspăt bărbierit si asta pe uscat fiindca apa era un lux pe vremea aceea. Cat de fericit am fost cand mecanicul unitătii ne-a lasat 5 minute sa facem dus….3 oameni intr-o cabină de 1m pătrat pentru 10 lei de căciulă.
Imi aduc aminte de școală unde n-am avut  șansa sa fiu primul fiindca ai mei erau simpli muncitori, de care nu avea nimeni nevoie, sau care nu-mi puteau oferi destui bani ca sa pot lua o notă mare la examene! Am iubit chimia anorganica, pentru ca pe profesoară o interesa ce ai invatat, nu al cui ești!
Imi aduc aminte de temele de casă, ale mele făcute la lumânare si de cele ale copiilor mei, făcute la lampa de gaz, când aveam gaz!
Imi aduc aminte de „grija” partidului pentru noi si de tot felul de vaccinuri obligatorii.
Imi aduc aminte de meciurile văzute pe programele bulgărești, cu antene făcute din lighiane de aluminiu. Meciuri in care cu greu deosebeai mingea de milioanele de pureci de pe ecran! Și imi aduc aminte și de purecii și păduchii cu care am venit eu acasa, cu care au venit copii mei acasa! De soluția de Lindavet (pentru oi) cu care ne tratam….
Imi aduc aminte de frica de a spune adevarul cuiva, de a critica socialismul, de a asculta Europa Libera, sau Vocea Americii! De defilările de 1 Mai, 23 august, de Cântarea României, de mersul incolonati la vot, ca sa se poată raporta alegerea iubitilor conducători la o ora deja de la deschiderea sectiilor de votare!
Imi aduc aminte de furturile la care eram obligat să particip, ca să supraviețuiesc eu, familia, rudele! Produceam tone de grâu, porumb, dar ca manânci paine, trebuia sa furi din grâul produs de tine! Daca vroiai carne trebuia sa o furi!
Erai arestat daca te prindeau ca ti-ai sacrificat vițelul din gospodărie! Asa se face ca Romania socialistă avea vaci care dădeau lapte fara să fete în prealabil!
Imi aduc aminte de Revista Flacăra -un fel de Formula AS de astăzi- care ne prezenta in fiecare număr un român de geniu, măcar, ce descoperise leacul pentru cancer, motorul cu apă, perpetum-mobile… Restul ziarelor tratau mereu despre alt geniu si despre sotia lui. Zi de zi! Si Flacăra si restul de ziare aveau mari lacune pe postul de hârtie igenică, dar nu aveai de ales în lipsa bideu-lui sau a apei!
Imi aduc aminte de bunicul plângând intre caprele colectivului care i-au distrus via, munca lui de o viată, cu soiuri rare de vie aduse din lumea larga (de boier) si aclimatizate cu greu de el!
Imi aduc aminte cum mergeam la sedinta lunară unde eram injurat si facut responsabil de pierderile unitații, desi toată lumea stia ca nu aveam nici o posibilitate sa le frânez. Daca te aparai, puteai ajunge in inchisoare! Singura ta salvare era sa le placă… cum stai capră!
Au fost si lucruri bune?
Da, au fost!
Ne-am adaptat, am supraviețuit, ne-am bucurat cand a fost cu putința, am fost impreuna „noi” si „ei”.
Mai exista lucruri bune în Romania?
Da, mai sunt, dar in principiu nu s-a schimbat nimic! Comunistii împărțiți in partide conduc si se imbogațesc, ceilanti stau …capră!
Spuneți-mi un singur partid care sa nu aibe o atitudine pro pentru una din definitia celui de stânga de la inceputul textului?
Închei cu o frază tot din textul de inspirație:
„Pentru ca un partid, de exemplu, sa fie de stanga, este suficient sa promoveze doar o singura stricaciune din toate cele ale stangii….”
Noapte bună Românie!