Mărul

20200621_215247

Asta a fost priveliștea mea ieri, in grădină, din hamac,  după o masa grozavă….
Am scurt-circuitat după masă vreo oră și m-am trezit in ciriptul păsarelelor, o boare răcoroasă de vânt, legănatul ușor al hamacului….Numa in rai poate fi mai bine!
Gena mea filozofică s-a activat, tot uitându-mă la ramurile mărului: „Așa suntem si noi ca mărul asta!” Ne naștem dintr-o sămânță, creștem o vreme ocrotiți si apoi pornim pe cont propriu în necunoscut, precum ramurile mărului. Unele ramuri cresc drept, alte se strâmbă, unele dau roade, altele se usucă…Toate se opresc insă cândva, doar cea îndreptată spre cer nu! Cel puțin o vreme, după aceea se oprește și ea si pomul se îmbolnăvește, se usucă si moare!
Tocmai mă admiram ce pot scoate din mintea mea inundată de endorfine și Traminer, când un măr s-a desprins si m-a lovit in cap!
Newton ar fi descoperit gravitatia, Adam neascultarea, Wilhelm Tell ca nu doar tu poti trage in mere ci si ele în tine! Eu am descoperit  tot felul de stele pe care urmează sa le dau nume. Cele care mi-au venit spontan nu cred că sunt potrivite!

21.06.2020