Vrăbiuțe

Azi cautând ceva neamuri, am ajuns pe niste pagini, care se ocupau de… vrăbii!
Dex-ul spune că ni se spune în tot felul:

20191027_191253
VRÁBIE (Passer domesticus) (reg.) brabete, (Transilv., Ban. și Bucov.) pasăre, (Olt. și Ban.) vrăbete.
Și in acelasi ton continuă  cu tot felul de jigniri mai mult sau mai putin directe:
Pasăre sedentară de talie mică, cu cioc scurt….
Imi stătea pe limbă să spun ca sedentară e mama lui Dex asta, da eu mi-s vrabie bine crescută!
Următorul atac a fost direct la inteligența noastră:
„Minte de vrabie ( o persoană lipsită de judecată)”
Pe urmă il deranjaza si faptul ca ne menținem in formă
„Vrabia-i tot pui”
Chiar si ce visăm nu-i place lui Dex
„Vrabia mălai visează”
La ce ar vrea sa ne gândim la litere, la definitii aiurea? Cel mai mult m-a supărat că îndeamnă la violența
„Nu da vrabia din mână pe cioara din par (sau din gard)!”
Și asta cu toate ca stia că:
„Se prinde foarte rar în prinzătoare, și dacă în sfârșit cade prinsă, moare de întristare, ca și pițigoiu!”
Nu mi-ar fi ciudă pe Dex asta dar de noi au vorbit autori celebrii ca William Shakespeare in Hamlet
„Nicio vrabie nu cade fără voia providenţei!”
Ai auzit de Hamlet domnule Dex? Dar de
Evita Peron?

„Sunt doar o vrabie într-o mare turmă de vrăbii.”
Despre noi a vorbit si mai vorbeste toată lumea:
japonezii
„Vrabia care zboară în spatele unui şoim crede că şoimul fuge.”
bulgarii
„Vrăbiile se ceartă pe meiul altcuiva.”
ungurii
„Dacă pisica avea aripi, toate vrăbiile ar fi murit.”
rusii
„Vrabia se simte confortabil într-un tufiş cu ghimpi.”
olandezii
„Când rândunelele pleacă, vrăbiile rămân credincioase.”
romanii
„Parcă ţi-a ieşit o vrabie din gură”.
Pitagora a vorbit de noi măi Dexule:
„Un vânător, ce nu are decât trei săgeţi în tolbă, nu trage în vrăbii.”
Chiar si in Nou Testament Dumnezeu insusi vorbeste de noi prin Evanghelistii Luca si Matei!
S-a gasit Dex asta sa ne ia in raspar!
Auzi la el:
„vrăbioară=bucată de carne de vită din regiunea șalelor!”
Vită e m…

Iarna în bătătură

20190110_221557

(poveste pentru nepoței)

În sfârșit căzu zăpadă,
mai puțină decât frig!
Arată ca o broboadă,
străpunsă de pipirig.

Vrăbiile zgribulite,
intrară prin gardul viu.
Stau acolo neclintite,
nu auzi măcar un „piu”!

Sunt pândite de pisică,
cum se pitulă în crenguțe;
ea le-ar prinde, la o adică,
da-i prea rece, la lăbuțe!

O fetiță mică, dulce,
prin omăt , la gard răzbate.
Intr-o strachină le aduce,
semințe, pe săturate!

„Brabeți mici, hai de mâncati,
că mă țin eu, la pisică!
Flămânzi, voi o să înghețați!
Haideți, nu vă fie frică!”

Vrăbiile ieșiră atunci,
din gard, de mâncară toate!
Iar pisica, cea cu dungi,
va primi un pic… de lapte!

10.01.2019