Nu e normal să pleci din țara ta,
lăsând în urmă părinți,  surori
și ori cât de mult vei câștiga,
bătrân ajuns, tu singur o sa mori!

Iubirea de soție anii o destramă,
copii, pe a lor, o împart cu cel iubit,
nimeni în jur nu ai să te înțeleagă,
viu ești cu trupul, cu sufletu-ai murit!

Am vrut lumea să văd și-am colindat!
Străinătatea se plătește cu înstrăinare!
Ajuns bătrân, îmi spun că „nu s-a meritat!”
și în țară aveam muzee, munți și mare!

Cum să mai șterg, acuma, ochii mamei?
De unde să primesc, acum, o alinare?
Cum să mai iau munca din mâna tatei?
Și amintiri cu ei de unde să iau oare?

Ce-mi folosește că am vazut Parisul?
Putna Cana sau unde am mai umblat?
Nimic din toate astea nu nivelază abisul
din sufletu-mi trist și atât de zbuciumat!

Să mă întorc de-acuma e prea tarziu;
sunt un străin în propria mea țară!
Unde am trăit, e un loc viran, pustiu….
Nu-mi mai rămâne decât să mor afară!

3.08.2018