Am aproape 60 de ani, sunt un bunic (nu prea grozav) si imi este în continuare dor de bunicul meu, atat de dor, încât speranta ca il voi intâlni „dincolo” alunga frica morții.
Bunicul Ioan „a lui Pitulice” era un bărbat frumos, cu ochi albaștri, subțirel si foarte mic de statură, dintr-o familie săracă și rămas orfan de f. tânăr.
Avea 7 clase, foarte mult pentru un țăran, iar ce il caracteriza era cinstea, dărnicia, încrederea în Dumnezeu.
Bunica, Tinca era din neam de boier. Educată pentru vremurile acela, cu școală, cu arta culinară la degetul mic, broderie samd.
Cand s-au căsătorit bunica a fost dezmostenită (cu bucurie ca astfel ajungea mai mult la frati)!
A ajuns soția unui țăran sărac dar pe care l-a iubit și respectat pana la moarte
Cand asist la o cununie, in biserica, automat mă gândesc la bunicii mei si mă întreb dacă cineva mai intelege cum e să fi „capul femeii” si femeia sa se „teamă de bărbat”?
Eu am mai apucat asa ceva la bunicii mei!
Bunica nu l-a contrazis pe bunicul niciodată si bunicul nu a luat niciodată vreo decizie fara bunica.
Niciodată bunica nu a ridicat tonul in fata bunicului meu și nici invers.
Niciodata nici unul nu i-a imputat ceva celuilalt! Ba mint odată la începutul căsnicii lor bunicul a venit acasa flămând și a intrebat de ce nu-i gata încă masa? A luat o pereche e palme, cat era de bărbat căsătorit, de la străbunica dupa care i-a sărutat mâna care l-a plesnit si niciodată nu a mai intrebat asa ceva!
Oamenii aceștia au trăit foametea, războiul, despărțirea, moartea unui copil, colectivizarea forțată, sărăcia fara ca nimic sa le strice armonia casniciei!
Până la moarte si sunt sigur ca si dupa ea!
Oare noi de ce nu mai suntem capabili?
Cred ca in principal din cauza lipsei de credința!
Femeile își doresc să fie bărbați iar bărbații au încetat să mai lupte pentru poziția lor!
Nu, nu sunt misogin! O femeie este „mai capabila” in multe privinte decât un bărbat, dar niciodată nu o sa fie un bărbat, pentru ca rolul ei dat de Dumnezeu este sa fie …femeie!
Sunt invidios de-a dreptul pe rolul asta!
Nu, nu vreau nici sa nasc si nici sa alăptez! Dar as vrea ca bărbat sa pot forma un copil (citeste viitorul) cum numai femeia in special mama poate!
Dar în loc ca femeia sa-si ocupe rolul ei principal il vrea pe cel al bărbatului, mult mai neimportant, acela de a asigura prezentul!
Asa se face ca in societate/căsnicie se întâlnesc mereu bărbați cu bărbați. Unii care nu sunt dar doresc sa fie si ceilalti care sunt dar nu mai doresc/ pot sa fie! Ori de când lumea cand se întâlnesc doi bărbați incepe lupta pentru supremație! In ultimul timp e câștigată în familie si în societate de bărbații care nu sunt dar doresc sa fie: de femei!
Vouă va place cum evoluează societatea și familia? Mie nu! Și e doar începutul!
Cate familii mai exista asa armonioase ca a bunicilor mei?
Eu in 60 de ani nu am întâlnit niciuna!
Voi?
2o.12.2018
Lasă un răspuns