Un porumbel de-i speriat,
departe de acela zboară
care se mișcă neîncetat
ce nu șoptește, care zbiară!
De vrei să chemi un porumbel,
fă-o mereu cu voce calmă.
Așteaptă, ca să vină el!
îți va mânca curând din palmă!
Să nu încerci să îl pozezi
că îl alungi pentru o vreme!
Fi milostiv, bun, speră, crezi
de omul bun el nu se teme.
La fel și Duhul este speriat
nu se coboară ci-îl ocolește,
pe cel, ce în Liturghie neîncetat
vorbește, pozează, se foiește!
11.11.2017
Vrăbiuțe 
Frumoasă comparație a duhului cu un porumbel. Puritatea și blăndețea porumbelului sunt aproape de sfințenie.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Păi nu-i a mea! Inca din NT Duhul a fost vazut de Sf. Ioan Botezătorul ca porumbel…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
In versurile tale Porumbelul ne aduce acum și aici. Este nevoie, uneori, de o reamintire. Tu o faci, și o faci cum nu se poate mai frumos.
ApreciazăApreciază
Multumesc Crina!
ApreciazăApreciat de 1 persoană