Ajunge Doamne atâta greutate
Cât oare mă tot pedepsești?
Mai trebuie poate după dreptate
Dar iartă-mă acum, de mă iubești.
Știu, eu Ți-am greșit fără de număr
Dar știi că-mi pare rău și mă căiesc
Crucea ce port, intrata adânc în umăr,
abia mai pot, de acuma să-o târăsc.
Te rog Stăpâne cumva capăt pune
Acestui chin perpetuu în viața mea, Scuipat disprețuit de toți în lume.
Te rog cu lacrimi: viața Tu mi-o ia!
2.11.2016
Lasă un răspuns