Un bătrân azi mă privea
din oglindă obosit!
Cunoscut mi-se părea,
poate l-am mai întâlnit!
Semăna cu cineva…
N-aș putea să spun cu cine!
După ochi însă-mi părea,
că ar semăna cu mine!
Era însă mai uzat,
mult mai „tăvălit” de viață,
cum eu n-o să fiu vreodat’
și privea parcă în ceață…
Nu l-am întrebat nimica,
oricum nu mi-ar fi răspuns,
am plecat cuprins de frica
că aș fi eu … așa ajuns!
30.01.2019
Vrăbiuțe 
Mda! Cine poate sti cum ne schimonoseste varsta fata, trupul si, Doamne fereste, mintea!
Zi buna sa ai!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cum spuneam te trezesti cu un strain in casa!😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc!
ApreciazăApreciază
Foarte frumoasă poezia! În oglindă nu se vede sufletul, alta ar fi fost imaginea 😉
ApreciazăApreciază
Multumesc! Poate da, poate nu….
ApreciazăApreciază