Puține fac din cele ce-mi doresc,
puține spun din cele ce ași spune.
Sunt nevoit într-una să mă cenzurez;
de-acea nu-ți plac Ție, însă plac la lume!

Respir și totuși nu trăiesc,
Mănânc, beau, dorm, fac glume…
Să fiu „normal” într-una mă silesc;
de-acea nu-ți plac Ție, însă plac la lume!

Și iată-mă ajuns… aproape de-asfințit.
De judecata care fără milă o să fie,
de nu-o să-ncep măcar acuma, la sfârșit
Să nu plac lumii, însă să îți plac Ție!

Ajută-mă Stăpâne să fac ce îmi doresc!
Ajută-mă să spun tot ce ași spune!
Curaji îmi dă să nu mă cenzurez!
Ție să îți plac și nu la lume!

De tot respir, fă Doamne să trăiesc!
În loc de desfătări, de râsete, de glume
dă-mi minte spre ale Tale, de-acum să mă silesc.
Ție să-ți plac și nu la lume!

27 martie 2014