Doamna aceea ofilită
având părul despletit
peste o haină peticită
pe la noi s-a aciuit!
Umblă peste tot zăludă
șuierând cu nesimțire
unde calcă totul udă
cu parfum de despărțire!
Natura, este îngrozită!
Păsările au emigrat;
în pădurea desfrunzită,
viața parcă a încetat!
Soarele rar mai apare,
e întuneric, umezeală….
Valuri reci de întristare
peste lume dau năvală!
Depresivi și obosiți
adormiți pe jumătate
oamenii-s în gând uniți:
„Ce urâtă toamna frate!”
9.10.2019
Vrăbiuțe 
Lasă un răspuns