Arama toamnei

Toamna, cea mult lăudată a făcut-o iarăși lată: nu mai are, strop, benzină, pentru soare și lumină! Umblăm pe orbecăit, încălzirea s-a oprit, și-a intrat în vechea formă, plouă parcă are normă! Dă cu brumă, ori cu ceață, ori cu vânt, de te îngheață; nu știe cum să mai facă de ea, să nu ne... Citește în continuare →

Surorile Anotimp

Patru surori au moștenit pământul ca un dar ceresc, la împărțeală s-au sfădit, de atuncea nu își mai vorbesc! Căci Vara înspre ea l-a tras, și l-a cuprins pe la mijloc, sub brațul ei totul s-a ars, greu crește acum ceva în loc! Iarna l-a vrut doar pentru ea, de polul sud și nord l-a... Citește în continuare →

Plouă în sufletul meu iară…

Plouă în sufletul meu iară Cu lacrimi amare de toamnă Şi-n barul pustiu şi afară Gânduri în noapte mă cheamă Cu lacrimi amare de toamnă Aiurea în bar şi acasă Aştept să sosească o doamnă Cu negru linţoi şi cu coasă Şi-n barul pustiu şi afară E aceeaşi tăcere de moarte Mă simt aşteptând într-o... Citește în continuare →

Toamnă 3

Doamna aceea ofilită având părul despletit peste o haină peticită pe la noi s-a aciuit! Umblă peste tot zăludă șuierând cu nesimțire unde calcă totul udă cu parfum de despărțire! Natura, este îngrozită! Păsările au emigrat; în pădurea desfrunzită, viața parcă a încetat! Soarele rar mai apare, e întuneric, umezeală.... Valuri reci de întristare peste... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: