Toamna, cea mult lăudată a făcut-o iarăși lată: nu mai are, strop, benzină, pentru soare și lumină! Umblăm pe orbecăit, încălzirea s-a oprit, și-a intrat în vechea formă, plouă parcă are normă! Dă cu brumă, ori cu ceață, ori cu… Continuă lectura →
Patru surori au moștenit pământul ca un dar ceresc, la împărțeală s-au sfădit, de atuncea nu își mai vorbesc! Căci Vara înspre ea l-a tras, și l-a cuprins pe la mijloc, sub brațul ei totul s-a ars, greu crește acum… Continuă lectura →
Plouă în sufletul meu iară Cu lacrimi amare de toamnă Şi-n barul pustiu şi afară Gânduri în noapte mă cheamă Cu lacrimi amare de toamnă Aiurea în bar şi acasă Aştept să sosească o doamnă Cu negru linţoi şi cu… Continuă lectura →
Doamna aceea ofilită având părul despletit peste o haină peticită pe la noi s-a aciuit! Umblă peste tot zăludă șuierând cu nesimțire unde calcă totul udă cu parfum de despărțire! Natura, este îngrozită! Păsările au emigrat; în pădurea desfrunzită, viața… Continuă lectura →
Se scrie cu frenezie despre struguri, frunze, vânt, despre toamna ruginie, reîntoarsă pe pământ! Toată lumea e încântată că de-acum natura …moare! Ofilită, rău plouată și lipsită acut de soare! Si pun murături pe iarnă! Borcane cu gem, zacuscă! Mustul… Continuă lectura →
Un singur anotimp eu am trăit; căci viața mea a fost doar toamnă! Acuma, ajunsă-i iată la sfârșit, și simt deja, fulgi reci de iarnă! Au fost și zile ca de primăvară, vreo câteva și m-am îndrăgostit! Au fost și… Continuă lectura →
Ma simt ca luna lui Brumar șters, cenușiu, fără verdeață, soarele luptă, în zadar, să-mi picure un dram de viață! Sunt fără vlagă, sec și uscat că un ogor arat și neîncolțit! În mine sufletul e înghețat, încremenit, uitat și… Continuă lectura →
Zi de toamnă cenușie; tristă, rece, fără viață… Nici urmă de bucurie, parcă stai cu Moartea în față! Frunze moarte, putrezite, nuci căzute pe trotuare, crizanteme ofilite, ceață, grea, apăsătoare…. Cate un croncănit de cioară dintr-un vârf de pom uscat……. Continuă lectura →
Schimbătoare și zăludă toamna tristă, udă, rece, fără soare, deprimantă, vrea cu frunzele să plece. Frunze moarte colorate din pomi scutură întruna şi cu vânt, cu ploi le bate, nu ar renunța la vreuna Fiindcă toamna are toane, tot mereu… Continuă lectura →
© 2025 Vrăbiuţe! — Propulsată de WordPress
Temă de Anders Noren — Sus ↑
