Numai toamnă!

20181126_202733

Un singur anotimp
eu am trăit;
căci viața mea a fost doar
toamnă!
Acuma,
ajunsă-i iată la sfârșit,
și simt deja,
fulgi reci de iarnă!
Au fost și zile
ca de primăvară,
vreo câteva
și
m-am îndrăgostit!
Au fost și două-trei,
zile de vară,
în care am simțit,
cum e să fi iubit!
In rest,
din cerul gri, al vieții mele,
lacrimi amare,
au tot picurat!
Și
zile reci,
de multe ori prea grele,
ce sufletul
cu cicatrici mi l-au brăzdat!

26.11.2018

Ca Brumar

tree-1511603_960_720

Ma simt ca luna lui Brumar
șters, cenușiu, fără verdeață,
soarele luptă, în zadar,
să-mi picure un dram de viață!

Sunt fără vlagă, sec și uscat
că un ogor arat și neîncolțit!
În mine sufletul e înghețat,
încremenit, uitat și pustiit!

Copac eu sunt, mort, desfrunzit,
bun de popas pentru o cioară,
sinistră ca și propiu croncănit,
ce stă o clipă și-apoi zboară!

Sunt arsa iarbă a lui Brumar,
ce-așteaptă stratul de zăpadă,
să-o îngroape chiar dacă-i sumar
ca nimeni să … nu-o mai vadă!

22.11.2018

O zi de Brumar

gross_november

Zi de toamnă cenușie;
tristă,
rece,
fără viață…
Nici urmă de bucurie,
parcă stai cu Moartea în față!

Frunze moarte,
putrezite,
nuci căzute pe trotuare,
crizanteme ofilite,
ceață,
grea,
apăsătoare….

Cate un croncănit
de cioară
dintr-un vârf de pom
uscat….
Sinistru!
Te înfioară,
de parcă te-a blestemat!

Străzi pusti
și
părăsite
cu lumini de felinar…
Case vechi,
nelocuite…
Zi urâtă de Brumar.

15.11.2018

TOAMNA

herbst

Schimbătoare și zăludă
toamna tristă, udă, rece,
fără soare, deprimantă,
vrea cu frunzele să plece.

Frunze moarte colorate
din pomi scutură întruna
şi cu vânt, cu ploi le bate,
nu ar renunța la vreuna

Fiindcă toamna are toane,
tot mereu se răzgândește
ba le adună în mormane,
ba din nou le risipește

Invelelind iarăși pământul
cu un covor multicolor,
până iernii ii vine rândul
să aștearnă un alt…covor.

5.11.2016

A trecut vara!

4620_4-wandtattoo-grosser-baum

A trecut și această vară
cu lumină poleită
acum așteptăm să apară
Toamna gri și ruginită!

Și când soarele dispare,
nu mai râd nici cu motiv!
Lipsa lui fizic mă doare
și devin iar depresiv!

Când începe apoi să plouă,
așa cum doar Toamna știe,
câte-o săptămână două,
intru parcă în agonie!

Nu vreau sa văd cum înghite,
Toamna, câmpuri, rod, ogor!
Nici păduri trist dezfrunzite!
Mai bine aș vrea… să mor!

Dar de Paști să mă treziti!
Când lumină din nou crește,
când toți pomii ‘s înfloriti
și pădurea se înverzește!

29.08.2018