Plouă în sufletul meu iară…

20190310_171213

Plouă în sufletul meu iară
Cu lacrimi amare de toamnă
Şi-n barul pustiu şi afară
Gânduri în noapte mă cheamă

Cu lacrimi amare de toamnă
Aiurea în bar şi acasă
Aştept să sosească o doamnă
Cu negru linţoi şi cu coasă

Şi-n barul pustiu şi afară
E aceeaşi tăcere de moarte
Mă simt aşteptând într-o gară
Un tren care pleacă departe

Gânduri în noapte mă cheamă
Şi-n barul pustiu şi afară
Cu lacrimi amare de toamnă
Plouă în sufletul meu iară

19. noiembrie 1987

Toamnă 3

meteo.-vreme-urata-de-paste-ploi-si-vant-puternic_01

Doamna aceea ofilită
având părul despletit
peste o haină peticită
pe la noi s-a aciuit!

Umblă peste tot zăludă
șuierând cu nesimțire
unde calcă totul udă
cu parfum de despărțire!

Natura, este îngrozită!
Păsările au emigrat;
în pădurea desfrunzită,
viața parcă a încetat!

Soarele rar mai apare,
e întuneric, umezeală….
Valuri reci de întristare
peste lume dau năvală!

Depresivi și obosiți
adormiți pe jumătate
oamenii-s în gând uniți:
„Ce urâtă toamna frate!”

9.10.2019

Numai toamnă!

20181126_202733

Un singur anotimp
eu am trăit;
căci viața mea a fost doar
toamnă!
Acuma,
ajunsă-i iată la sfârșit,
și simt deja,
fulgi reci de iarnă!
Au fost și zile
ca de primăvară,
vreo câteva
și
m-am îndrăgostit!
Au fost și două-trei,
zile de vară,
în care am simțit,
cum e să fi iubit!
In rest,
din cerul gri, al vieții mele,
lacrimi amare,
au tot picurat!
Și
zile reci,
de multe ori prea grele,
ce sufletul
cu cicatrici mi l-au brăzdat!

26.11.2018

Ca Brumar

tree-1511603_960_720

Ma simt ca luna lui Brumar
șters, cenușiu, fără verdeață,
soarele luptă, în zadar,
să-mi picure un dram de viață!

Sunt fără vlagă, sec și uscat
că un ogor arat și neîncolțit!
În mine sufletul e înghețat,
încremenit, uitat și pustiit!

Copac eu sunt, mort, desfrunzit,
bun de popas pentru o cioară,
sinistră ca și propiu croncănit,
ce stă o clipă și-apoi zboară!

Sunt arsa iarbă a lui Brumar,
ce-așteaptă stratul de zăpadă,
să-o îngroape chiar dacă-i sumar
ca nimeni să … nu-o mai vadă!

22.11.2018

O zi de Brumar

gross_november

Zi de toamnă cenușie;
tristă,
rece,
fără viață…
Nici urmă de bucurie,
parcă stai cu Moartea în față!

Frunze moarte,
putrezite,
nuci căzute pe trotuare,
crizanteme ofilite,
ceață,
grea,
apăsătoare….

Cate un croncănit
de cioară
dintr-un vârf de pom
uscat….
Sinistru!
Te înfioară,
de parcă te-a blestemat!

Străzi pusti
și
părăsite
cu lumini de felinar…
Case vechi,
nelocuite…
Zi urâtă de Brumar.

15.11.2018

Toamna 1

herbst

Schimbătoare și zăludă
toamna tristă, udă, rece,
fără soare, deprimantă,
vrea cu frunzele să plece.

Frunze moarte colorate
din pomi scutură întruna
şi cu vânt, cu ploi le bate,
nu ar renunța la vreuna

Fiindcă toamna are toane,
tot mereu se răzgândește
ba le adună în mormane,
ba din nou le risipește

Invelelind iarăși pământul
cu un covor multicolor,
până iernii ii vine rândul
să aștearnă un alt…covor.

5.11.2016