Zeul Pandemiei II (pe larg)

In lume
a luat de câțiva ani ființă
și
se întinde rapid în fieșce popor
o nouă formă de credință:
Credința oarbă, în televizor!
Televizorul,
noul dumnezeu,
are mereu vrăjite șoapte,
de aceea
nimănui nu-i cade greu
să îl asculte, zi și noapte!
Tot ce ne spune,
Este adevărat!
Tot ce ne cere,
Bine e primit!
„E dumnezeu, ce e de cercetat?”
Le acceptăm pe toate,
Negândit!
Așa devine gripa,
o gravă Pandemie!
Și tot asa
ajungem în case arestați!
Am renunțat la Sfânta Liturghie
și dintr-odată dorim și
vaccinați!
Falimentăm încet economia
la bani, de vor, noi renunțăm
și
mai lipsește ca în Romania,
cu semnul fiarei,
să ne însemnăm!
Facem orice televizorul zice,
privim la el,
dar nu vedem o clipă,
cum dracu din ecran, râde complice!
Noi ne dorim doar…
…să scăpăm de gripă!