Doamne,
că m-auzi, o știu
și că-mi dai ce-i de folos,
dar când taci, mă simt pustiu,
ruga îmi pare de prisos!
Fă-mă să înțeleg Hristoase
de ce, nu primesc ce cer?
Sau să văd, că ar fi foloase
când Te ascunzi, că altfel pier!
Stiu,
ești pururi lânga mine!
Știu, doar Tu, ești Dumnezeu!
De aceea doar la Tine
pot să vin cu păsul meu!
Iar ce-ți cer, e lucru bun,
de folos nu-mi e doar mie,
și ar fi,
iarta-mă că spun,
pentru Tine o bucurie!
De aceea, Te rog iară
și-am să o fac până-n neființă,
nu-mi lăsa neamul să piară
fără un strop, mic, de credință!
Nu le da lor sănătate,
nu le da nici bogăție,
căci ce înseamnă astea toate
dacă nu se închină Ție?
Chiar de viața lor va fi
fericită pe pământ,
ce folos, când vor murii
nu-or să intre în Raiul sfânt!
Fă-i Tu Doamne ca să creadă,
chiar de suferă puțin,
lângă Tine ca să șeadă
după viața aceasta.
Amin!
22.01.2020
Vrăbiuțe 
Lasă un răspuns