N-am prea fost un copil bun
de student ce să mai spun!
Și n-am fost soțul model
ca tată-s de nici-un fel,
ca bunic nu-s bun de loc,
explodez, iau iute foc!
N-am fost super-priceput,
la nimic din ce am făcut!
Talanți dacă-oi fi avut,
nu i-am înmulțit prea mult,
n-am cu ce mă lăuda
c-aș lăsa în urma mea!
Așa că, sigur pot spune,
că n-am să-i lipsesc la lume
după ce oi fi îngropat,
o să fiu rapid uitat!
Însă chiar lipsit de rost,
sper o piesă să fi fost,
în jocul lui Dumnezeu,
unde eu, am locul meu,
chiar de sunt fără culoare,
in Puzzlele Lui am valoare!
Doar cu mine integrat,
tabloul e …
terminat!
11.06.2020
Mă gândeam că textul tău mi se potrivește și mie, Ioane. Frumos punctat.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ni se potriveste la fiecare Ana!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„Din codru rupi o rămurea,
Ce-i pasă codrului de ea!
Ce-i pasă unei lumi întregi
De moartea mea!”
Aşa a cuvântat bădia Coşbuc…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Lui Dumnezeu ii pasa!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
” În jocul lui DUMNEZEU”
fiecare are LOCUL său 🙂 🙂 🙂
până și cel cel CONDAMNAT
de acel tribunal format
pentru că a cutezat ,
să spună răspicat :
” OSTAȘI, vă ORDON : treceți PRUTUL ” ( Mareșal Ion Antonescu, 21 IUNIE 1941 la ora 04:00 ) .
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Si el si tu si eu!
ApreciazăApreciază
Așa este ! 🙂
Amin !!! 🙂 🙂 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană