Nu mai vreau…

Nu mai vreau să scriu despre covid
un subiect, de acuma, insipid,
dar despre orice altceva aș scrie,
cumva, se legă … tot de pandemie!
Virusul asta, ne-a întors pe dos!
Parcă nimic n-a mai rămas frumos
si parcă nimic n-ai chef să faci
afar’ să stai întins pe pat, să zaci…
Căci după atâtea luni de izolare,
și moartea pare eliberatoare,
din închisoarea mare planetară,
din casă, din oraș sau țară,
din panica aceasta colectivă,
sau cel puțin din starea depresivă,
și din a noastră cumplită dezbinare
ce crește zi de zi, mai mare!
Am devenit doar ființe ce muncesc
mănâncă, dorm…dar nu trăiesc!
Nu mai există dorințe, vise, pasiuni,
am încetat să credem în minuni,
într-un cuvânt nu mai există bucurie,
doar morți, restricții, pandemie!
Și culmea practic morți, noi ne ferim
să nu ne infectăm și iarăși să murim!