Ecoarta’s

Aurora îi vara mea,
nu de sânge, ci de gând!
Nu prea avem ce discuta,
ne înțelegem, chiar tăcând!

Îmi plac mult a ei desene,
abstracte, sau cu ciulini,
dar și scurtele poeme,
născute printre străini!

Fiindca-i ardeleancă îmi place
și a rămas chiar dusă în lume!
Nu se aprinde, poate tace,
ba chiar gustă a mele glume!

Și de Dumnezeu ne lasă,
poate ne întâlnim vreodată;
un jinars să bem la masă,
să mâncăm din slana lată,

să vorbim de pribegie,
cu ale ei bune și rele,
de pictură, poezie,
de steagul cu dungi și stele!

Si de nu-o fi, în veci, să fie,
vreau acum, să-i mulțumesc,
pentru a ei prietenie
și doar bine să-i doresc!

2.07.2020

Aila a inceput sa descrie raportul ei cu paginile pe care le urmarește. Am gasit ideea asta buna si am preluat-o. Problema mea este ca mi-ar plăcea sa o fac in versuri, ori lucru asta nu-l pot influenta! Versurile vin când vor ele, eu nu le aleg nici măcar tema!
De data asta a fost Aurora/Ecoarta, când vor urma celălalte bloguri nu știu, dar sper că vor urma!