Am obosit de drum,
de Crucea asta mare,
mă bucur că de acum,
Golgota-n față apare!
Să înceteze odată
a vieții flagelare,
piroanele să-mi bată,
ca ultimă încercare!
Alături nu-i mai nimeni
din cei ce i-am iubit;
nu prea culegi ce semeni,
sămânța am irosit!
Mi-e sete de iubire,
oțet primesc în loc!
finală umilire,
ce arde ca un foc!
Apoi când trupul moare
sper, chinul s-a sfârșit;
nimic nu te mai doare,
nici sufletul rănit!
Poate va fi mai bine,
decât jos, pe pământ….
Primește-mă la Tine,
Iisuse, în Raiu-Ți Sfânt!
…01.2021
Vrăbiuțe 
Lasă un răspuns