Am câteva hobbys la care nu pot să renunț și care în ultima vreme vin tot mai tare în conflict cu … conștiința mea!
Primul si cel mai vechi ar fi pescuitul.
Cred ca deja la 8 ani pescuiam, asa ca după mai bine de 50 de ani, îmi este f. greu să renunț! Nu mănânc pește si nici familia nu se omoară după el….De obicei după ce il prind îi dau imediat drumul. Drillul, lupta cu pestele este o emotie pozitivă pe care nu stiu cu ce as putea să o inlocuiesc! Saptamana aceea, zi si noapte, pe malul lacului este cel mai odihnitor lucru pe care mi-l pot inchipuii!
Și totuși nu mi se pare de loc corect sa chinui un animal, pentru plăcerea mea!
A doua problemă este Aki cainele familiei.
Eu nu sunt de acord cu câinii în casă, scosi cateva minute pe zi la plimbare! Si totusi m-am pricopsit cu unul! Acum nu pot nici sa-l dau cuiva, nici nu am timp de el si imi pare un caine chinuit! In plus Aki manânca in fiecare zi o pulpa de pui proaspăta (nu-i mai scumpă ca o conservă) si de fiecare data cand ii dau mâncare, mă gândesc la câti copii mor de foame în timpul asta!
Și mai colecționez bani!
Nu in banca! Și doar monede de 2 Euro, din toată Europa. Ce la inceput parea distractiv acum cand mai am putine care imi lipsesc (afara de Vatican, Monaco, Andorra care au preturi de pana la 4000 Euro/bucată si la care am renuntat de la bun inceput) a devenit o treabă costisitoare la care imi doresc să renunt dar nu pot pentru ca nu am lasat niciodata o treaba neterminata!
Inchei cu două intrebari:
1. Sunt nebun sau faceti si voi lucruri pentru care constiinta va mustra?
2. Care ar fi rezolvarea si metoda în cazul meu?
4.05.2021
Vrăbiuțe 
Ești doar om. Poate altfel decât unii, asemănător cu alții, și totuși unic.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ajunge „doar un om ca toti oamenii”?
ApreciazăApreciază
Nu cred. Pentru că nimeni nu-i la fel și precum bine știm, sunt oameni între oameni. Uite, ca să îmi fac și eu aici mea culpa… Ca un pescăruș sadea ce sunt, îmi place să mănânc peștele prins de alții. Și în loc să deplâng chinurile bietului pește, mă trec lacrimile abia când este eliberat. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Prietene nu as avea nici o problemă cu pescuitul daca as manca pestele sau l-as putea oferi cuiva care ii place! Dar la mine este doar placerea de al prinde! E greu de explicat cred ca undeva in genele noastre toti suntem pescari/ vanatori sau agricultori numai ca la unii gena asta e dominanta! Eu sunt orasean dar nu iti pot spune ce fericit eram odata ajuns taran cand ma vedeam cu recolta la adapost!
ApreciazăApreciază
Bună seara, vrăbiuță!🤗😏
Nu ești nebun, a fi pasionat, împotriva conștiinței, cu ceva care nu afectează pe cei din jurul tău, este ceva normal, rău ar fi să nu ai pasiuni, să trăiești doar muncind și să-i mulțumești pe alții. Eu am pasiunea florilor, în fiecare an sunt nevoită, când plec în vacanță, să las pe cineva să mi le ude. Chiar dacă vecina s-a oferit, sigur o deranjează, arunci intervine conștiința. Colecționez elefanți și bibelouri mici și unice, ambele au suport financiar, dar când le privesc îmi umple sufletul cu frumusețea locurilor prin care am trecut. Fiecare pasiune ne colorează sufletele.😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc de comentariu Albatrosule! Sa ai grije de flori e totusi altceva decat sa chinui niste animale….Cu elefantii seamana cu monezile mele si doar un colectionar poate intelege un alt colectionar. Ai mei deja se crucesc cand ma uit IAR prin albume!😁
Si da ai dreptate pasiunile ne fac mai oameni dar intrebarea este: pe suferinta altora?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu știi cum chinui florile, cum nu-mi place evoluția florii, o ciopârțesc până se modelează după placul meu… 😀 Cu elefanții e mai greu, pe unde ajung îi caut disperată, când alții îi cumpără suveniruri, eu am șansa să plec cu mâna goală, cum se spune. 😉 La ultima întrebare… Scopul scuză mijloacele! 🙂 ))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Adevarul e ca sunt multi „bolnavi” de elefangitä stiu de pe vremea cand se faceau targuri de vechituri! Acum nu asa multi ca pescarii si nici pe departe ca iubitorii de bani dar totusi multi; elefantii dispareau rapid de pe tarabe! Eu ca vrabie incepusem sa adun pasari din os dar am cedat repede ca toate au aterizat candva pe cioc si au ramas fara el!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Un albatros înțelege alți albatroși, ba chiar și pe pescăruși, trag eu nădejde! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am și eu aceeași problemă. Pentru moment am lăsat-o în coadă de pește…
Cu toate acestea, parcă aș mai vrea vreo căteva monede.
În ceea ce privește vietățile, am scăpat cu un hamster…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am un anunț schimb monezi de 2 euro 1:1! Ce iți lipsește?😁
ApreciazăApreciază
De 2 euro nu mai am. La un moment dat i-am schimbat. Mă interează Sadagura 1774, ca să completez seria.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Chiar colectionezi monede?
ApreciazăApreciază
Sunt pescarita inraita, prind peste il curat il si gatesc in fel si chip, ciorba, saramura, plachie, prajit cu mamaliga si usturoi deci fan pescuit si fan gatit peste, nu colectionez lucruri ca nu ma atasez de ele dar sunt nebuna dupa flori. Nu in vaza ci doar in ghiveci, jardiniera sau gradina. Pasionata sa imi prepar singura produse alimentare/traditionale in casa. Ce sa spun am facut di toate de Paste ca in prima zi am avut febra musculara de nu imi simteam degetele de la mana.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu tine si Condeiblog prin apropiere as putea da pescuitului meu un sens!😉
ApreciazăApreciază
Am aceeasi convingere cu cainii si acum am si aceeasi problema. „Noroc” totusi ca e cel mai mic caine posibil si il alerg bine in casa cu mingiuta lui … in loc sa-l alerge fiica-mea, asa cum promisese cu patima ca sa ne convinga sa il luam.
https://pozedecat.wordpress.com/2021/02/12/ala-negru/
ApreciazăApreciat de 1 persoană
BAaiul ca al meu are 7 ani si nu prea se mai joaca decat cand are el chef!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ți-am mai zis odată că nu eşti „ne-bun”, poate puțin „zurliu” ar zice unii (din cauza peştelui eliberat)! Nu-mi place pescuitul, nici după peşte nu mă dau îm vânt, deşi pe aici, normal, nu!?, se consumă mult peşte! Nu mai fac colecții de multă vreme, deşi în tinerețe m-am apucat de timbre, dar s-a ales praful de ele. Singura colecție relativ completă a fost cea de „magazin istoric”.
După părerea mea, vezi-ți de plăcerile tale! Ce cred unii sau alții despre tine, este treaba lor!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu am eu treaba cu alții ci cu mine!
ApreciazăApreciat de 1 persoană