Conștiința nu și nu!

Am câteva hobbys la care nu pot să renunț și care în ultima vreme vin tot mai tare în conflict cu … conștiința mea!
Primul si cel mai vechi ar fi pescuitul.
Cred ca deja la 8 ani pescuiam, asa ca după mai bine de 50 de ani, îmi este f. greu să renunț! Nu mănânc pește si nici familia nu se omoară după el….De obicei după ce il prind îi dau imediat drumul. Drillul, lupta cu pestele este o emotie pozitivă pe care nu stiu cu ce as putea să o inlocuiesc! Saptamana aceea, zi si noapte, pe malul lacului este cel mai odihnitor lucru pe care mi-l pot inchipuii!


Și totuși nu mi se pare de loc corect sa chinui un animal, pentru plăcerea mea!
A doua problemă este Aki cainele familiei.
Eu nu sunt de acord cu câinii în casă, scosi cateva minute pe zi la plimbare! Si totusi m-am pricopsit cu unul! Acum nu pot nici sa-l dau cuiva, nici nu am timp de el si imi pare un caine chinuit! In plus Aki manânca in fiecare zi o pulpa de pui proaspăta (nu-i mai scumpă ca o conservă) si de fiecare data cand ii dau mâncare, mă gândesc la câti copii mor de foame în timpul asta!


Și mai colecționez bani!
Nu in banca! Și doar monede de 2 Euro, din toată Europa. Ce la inceput parea distractiv acum cand mai am putine care imi lipsesc (afara de Vatican, Monaco, Andorra care au preturi de pana la 4000 Euro/bucată si la care am renuntat de la bun inceput) a devenit o treabă costisitoare la care imi doresc să renunt dar nu pot pentru ca nu am lasat niciodata o treaba neterminata!


Inchei cu două intrebari:
1. Sunt nebun sau faceti si voi lucruri pentru care constiinta va mustra?
2. Care ar fi rezolvarea si metoda în cazul meu?

4.05.2021

19 gânduri despre „Conștiința nu și nu!

Adăugă-le pe ale tale

  1. Nu cred. Pentru că nimeni nu-i la fel și precum bine știm, sunt oameni între oameni. Uite, ca să îmi fac și eu aici mea culpa… Ca un pescăruș sadea ce sunt, îmi place să mănânc peștele prins de alții. Și în loc să deplâng chinurile bietului pește, mă trec lacrimile abia când este eliberat. 🙂

    Apreciat de 2 persoane

    1. Prietene nu as avea nici o problemă cu pescuitul daca as manca pestele sau l-as putea oferi cuiva care ii place! Dar la mine este doar placerea de al prinde! E greu de explicat cred ca undeva in genele noastre toti suntem pescari/ vanatori sau agricultori numai ca la unii gena asta e dominanta! Eu sunt orasean dar nu iti pot spune ce fericit eram odata ajuns taran cand ma vedeam cu recolta la adapost!

      Apreciază

  2. Bună seara, vrăbiuță!🤗😏
    Nu ești nebun, a fi pasionat, împotriva conștiinței, cu ceva care nu afectează pe cei din jurul tău, este ceva normal, rău ar fi să nu ai pasiuni, să trăiești doar muncind și să-i mulțumești pe alții. Eu am pasiunea florilor, în fiecare an sunt nevoită, când plec în vacanță, să las pe cineva să mi le ude. Chiar dacă vecina s-a oferit, sigur o deranjează, arunci intervine conștiința. Colecționez elefanți și bibelouri mici și unice, ambele au suport financiar, dar când le privesc îmi umple sufletul cu frumusețea locurilor prin care am trecut. Fiecare pasiune ne colorează sufletele.😉

    Apreciat de 1 persoană

    1. Multumesc de comentariu Albatrosule! Sa ai grije de flori e totusi altceva decat sa chinui niste animale….Cu elefantii seamana cu monezile mele si doar un colectionar poate intelege un alt colectionar. Ai mei deja se crucesc cand ma uit IAR prin albume!😁
      Si da ai dreptate pasiunile ne fac mai oameni dar intrebarea este: pe suferinta altora?

      Apreciat de 1 persoană

      1. Nu știi cum chinui florile, cum nu-mi place evoluția florii, o ciopârțesc până se modelează după placul meu… 😀 Cu elefanții e mai greu, pe unde ajung îi caut disperată, când alții îi cumpără suveniruri, eu am șansa să plec cu mâna goală, cum se spune. 😉 La ultima întrebare… Scopul scuză mijloacele! 🙂 ))

        Apreciat de 1 persoană

      2. Adevarul e ca sunt multi „bolnavi” de elefangitä stiu de pe vremea cand se faceau targuri de vechituri! Acum nu asa multi ca pescarii si nici pe departe ca iubitorii de bani dar totusi multi; elefantii dispareau rapid de pe tarabe! Eu ca vrabie incepusem sa adun pasari din os dar am cedat repede ca toate au aterizat candva pe cioc si au ramas fara el!

        Apreciat de 1 persoană

  3. Sunt pescarita inraita, prind peste il curat il si gatesc in fel si chip, ciorba, saramura, plachie, prajit cu mamaliga si usturoi deci fan pescuit si fan gatit peste, nu colectionez lucruri ca nu ma atasez de ele dar sunt nebuna dupa flori. Nu in vaza ci doar in ghiveci, jardiniera sau gradina. Pasionata sa imi prepar singura produse alimentare/traditionale in casa. Ce sa spun am facut di toate de Paste ca in prima zi am avut febra musculara de nu imi simteam degetele de la mana.

    Apreciat de 1 persoană

  4. Ți-am mai zis odată că nu eşti „ne-bun”, poate puțin „zurliu” ar zice unii (din cauza peştelui eliberat)! Nu-mi place pescuitul, nici după peşte nu mă dau îm vânt, deşi pe aici, normal, nu!?, se consumă mult peşte! Nu mai fac colecții de multă vreme, deşi în tinerețe m-am apucat de timbre, dar s-a ales praful de ele. Singura colecție relativ completă a fost cea de „magazin istoric”.
    După părerea mea, vezi-ți de plăcerile tale! Ce cred unii sau alții despre tine, este treaba lor!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: