Ne spuneau foștii lui studenți că profesorul Paulescu începea totdeauna cursurile universitare cu cinci-șase prelegeri despre Dumnezeu, credință și creație. Cu asta începea el materia. Iar când mergea cu studenții la spitale, să viziteze bolnavii, mai întâi făcea o rugăciune în hol. Le spunea:
„Domnilor studenți, când mergeți la bolnavi, să nu-i îngrijiți ca pe niște oameni mizerabili, nenorociți. Să nu-i îngrijiți nici măcar ca pe niște bolnavi. Să îi îngrijiți ca și cum acolo ar fi Hristos, pentru că într-adevăr în ei suferă Hristos!„.
Și a creat o generație de medici extraordinari, cu credință, cu dragoste de Dumnezeu.”
– Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa
Vrăbiuțe 
Lasă un răspuns