Gânduri de duminică XXII

Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme?
Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa?

Și la Apostoli le-a fost frică de guvernanți, de masele populare care manipulate, de aceștia, pot și devin dușmani, sau călăi! Exemple care să întărească această afirmație găsim suficiente în Noul Testament; lepădarea lui Petru, părăsirea Învățătorului pe Cruce, sau chiar textual „uşile fiind încuiate, unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor”…
Am putea spune că dacă la Apostoli le-a fost frică atunci de ce nu ne-ar fi și noua?
E normal!
Nu nu este!

Pentru noi cei care ne numim creștini, unii ne chiar credem, nu este de loc normal să ne fie frica! (Frica oricum nu este de la Dumnezeu!)
Frica Apostolilor a ținut până la Invierea lui Iisus! După Înviere, frica creștinilor a disparut, sute de ani, complet!
Din momentul Învierii toți creștinii adevarați și-au mărturisit credința cu curaj, cu toate că pentru asta au fost bătuți, închiși, exilați, dați la fiare, torturați, răstigniți, uciși!
Toti știau ce ii așteaptă, dacă nu se supun stăpânirii, „Cezarului„, însa în loc sa vada o nenorocire în faptul că vor suferi, sau iși vor pierde, averea, familia, viața, se bucurau ca „s-au învrednicit să sufere pentru Iisus”!
„FERICITI VEȚI FI VOI CAND VĂ VOR OCARI ȘI VĂ VOR PRIGONI ȘI VOR ZICE TOT CUVANTUL RĂU IMPOTRIVA VOASTRĂ..”nu a fost pentru ei doar un vers frumos, dintr-o cântare, ci erau convinși că Dumnezeu nu vorbește vorbe!
Toți aveau, ca si noi, familii, greutăți, planuri, vise…
Noi, cei de astazi, trăim după Inviere și mărturisim prin Crez credința în Sfânta Treime, in învierea morților, în Viața de Apoi!
Dar oare chiar o avem?
Cum se poate atunci ca necredincioșii să ne comande cum să credem, în ce să credem, să hotărască cați și dacă avem voie să mergem la biserică, în pelerinaje iar noi să ascultăm docili cu arhiereii si staretii în frunte?
Ce credință am mai fi avut noi astăzi dacă Apostolii ar fi ascultat de stăpânire și nu ar mai fi vorbit de Iisus de Înviere?
Ce cult am mai fi avut noi astăzi dacă creștinii nu l-ar fi continuat în catacombe când nu se putea la lumina zilei?
Câti Sfinți mai veneram noi astăzi dacă și ei ar fi înțeles să supună Cezarului cele a lui Dumnezeu?
Exista poate situații în care compromisul poate aduce, pace, bunăstare, liniște, dar în credință este o greșeală! Creștinismul a rodit întotdeauna din sângele celor care nu au fost de acord cu compromisul! A celor pentru care „..ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este.”
Și pentru care „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul și va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul și va nesocoti pe celălalt: Nu puteţi sluji lui Dumnezeu și lui Mamona.”
E vremea să ne alegem Stăpânul!

26.09.2021

5 gânduri despre „Gânduri de duminică XXII

Adăugă-le pe ale tale

  1. Ai mare dreptate. Unii zic că nu cred în Dumnezeu fiindcă nu l-a văzut nimeni, deci nu există. Pot să înțeleg acest mod de gândire. Ce nu pot înțelege este cum de pot să creadă în niște oameni pe care-i văd, dar nu-i cunosc, și care le-au înșelat toate așteptările, de nenumărate ori. Asta chiar nu pot să înțeleg.

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: