Am muncit fără încetare,
ca un bou în jug mereu,
visând după pensionare,
să fac numai ce vreau eu!
N-a fost însă vezi să fie,
bou îi bou, până la moarte;
pe motiv de „pandemie,”
de ce aș vrea, tot nu am parte!
Și cum nu mai trag la plug,
stau și „rumeg” lung în casă:
„Te-au pus toată viața în jug
și faci iar, doar ce te lasă!
Nu mai ești bun de vreo treabă,
o să fi … sacrificat!
Abia aștept! Nu-mi este teamă!
Prin moarte-s eliberat!”
11.12.2021
Vrăbiuțe 
Lasă un răspuns