Pilda celor poftiti la cina Predica a Părintelui Iustin Hanches din Brest
Ioan Sperling
Sunt o vrabie ca toate vrăbiile (Sperling ger.=vrabie); nu cânt frumos, nu arăt deosebit, fac multă gălăgie, sunt un gurmand, am cam îmbătrânit şi au început să-mi cadă penele, zborul a devenit tot mai greu, ca şi mine de altfel...
Catehumeni se traduce prin cei chemați. Pentru ca adulții ca să se poate boteza, în primele secole ale creștinismului, trebuia să li se facă cateheză, adică educație religioasă. În zilele noastre sarcina aceasta cade pe umerii părinților și a nașilor (părinții duhovnicești)… dar marea lor majoritate nu prea se achită de această sarcină. În primul rând fiindcă nu știu, iar în al doilea rând fiindcă nu îi interesează acest aspect. Mulți au impresia că Dumnezeu este doar bun, uită că El este și drept. Cât trăim în trup El este milostiv… dar noi suntem leneși și indolenți, iar când am adormit somnul cel veșnic Dumnezeu este și drept.
Nu mă gândisem la legătura dintre chemarea lui Dumnezeu din Paradis (Gradina Edenului) și Catehumeni… Chemarea pe care o adresează Dumnezeu fiecăruia dintre noi de a-și schimba viața / mintea (metanoia).
Mi-a plăcut că părintele a spus și despre frunza de smochin. Mărul reprezintă o inculturație, adica o adaptare a mesajului biblic în funcție de fiecare țară.. La noi cresc mai mult mere… și foarte puțin smochine. Oamenii nu ar fi înțeles. Însă smochina este dulce așa cum este păcatul.
Plăcerea este legată cu durerea. Mâncăm ciocolată… ne place… apar cariile, și implicit durerea, care nu ne place. Așa e și cu păcatul, conform Sfinților Părinți. Iar „plata păcatului este moartea”.
Mi-a plăcut predica!
De fapt conform Sfinților Părinți omul trebuie să-și țină în frâu sălbăticiunile interne (păcatele / patimile)…. dacă nu poate… practic el este un mort în viață. Iar animalele sălbatice normal că îl vor ataca. Nu pot recunoaște ca stăpân un om care nu-și poate stăpâni propriile lui „sălbăticiuni”.
Necessary cookies enable essential site features like secure log-ins and consent preference adjustments. They do not store personal data.
Niciunul
►
Functional cookies support features like content sharing on social media, collecting feedback, and enabling third-party tools.
Niciunul
►
Cookie-urile analitice urmăresc interacțiunile vizitatorilor și oferă informații generale despre valorile metrice, cum ar fi numărul de vizitatori, rata de respingere și sursele de trafic.
Niciunul
►
Cookie-urile publicitare oferă reclame personalizate pe baza vizitelor tale anterioare și analizează eficiența campaniilor publicitare.
Niciunul
►
Cookie-urile neclasificate sunt cookie-uri în curs de clasificare, împreună cu furnizorii cookie-urilor individuale.
11 decembrie 2022 la 15:01
Catehumeni se traduce prin cei chemați. Pentru ca adulții ca să se poate boteza, în primele secole ale creștinismului, trebuia să li se facă cateheză, adică educație religioasă. În zilele noastre sarcina aceasta cade pe umerii părinților și a nașilor (părinții duhovnicești)… dar marea lor majoritate nu prea se achită de această sarcină. În primul rând fiindcă nu știu, iar în al doilea rând fiindcă nu îi interesează acest aspect. Mulți au impresia că Dumnezeu este doar bun, uită că El este și drept. Cât trăim în trup El este milostiv… dar noi suntem leneși și indolenți, iar când am adormit somnul cel veșnic Dumnezeu este și drept.
Nu mă gândisem la legătura dintre chemarea lui Dumnezeu din Paradis (Gradina Edenului) și Catehumeni… Chemarea pe care o adresează Dumnezeu fiecăruia dintre noi de a-și schimba viața / mintea (metanoia).
Mi-a plăcut că părintele a spus și despre frunza de smochin. Mărul reprezintă o inculturație, adica o adaptare a mesajului biblic în funcție de fiecare țară.. La noi cresc mai mult mere… și foarte puțin smochine. Oamenii nu ar fi înțeles. Însă smochina este dulce așa cum este păcatul.
Plăcerea este legată cu durerea. Mâncăm ciocolată… ne place… apar cariile, și implicit durerea, care nu ne place. Așa e și cu păcatul, conform Sfinților Părinți. Iar „plata păcatului este moartea”.
Mi-a plăcut predica!
De fapt conform Sfinților Părinți omul trebuie să-și țină în frâu sălbăticiunile interne (păcatele / patimile)…. dacă nu poate… practic el este un mort în viață. Iar animalele sălbatice normal că îl vor ataca. Nu pot recunoaște ca stăpân un om care nu-și poate stăpâni propriile lui „sălbăticiuni”.