Jurnal de carantină Epilog

Primul pas în afara locuinței în care mi-am petrecut ultimele două săptămâni!
Mă simt liber?
De loc! Dimpotrivă!
Când am semnat hârtia prin care declaram că această, impropriu numită, „carantină” nu-mi „afectează dreptul la libertate” (câte-o dată te întrebi dacă cei care fac astfel de formulări sunt chiar întregi la cap !?) eu am înțeles cu totul altceva decât ei!
De ce?
Pentru că am ieșit dintr-o „celulă„ (locuința părinților) în care am avut dreptul să mă mișc când doream, cum doream, unde doream și să vin în contact fară restricții cu oricine am întâlnit și am intrat într-o altă „celulă„ mai mare, numită România, în care mișcarea, contactul cu alții îmi sunt restricționate! Practic prin eliberarea din „carantină” îmi este afectat dreptul la libertate și asta pe o durată nelimitată! Cu asta nu sunt de acord și nici nu am semnat nici-un „angajament” că voi respecta vreo resticție!
Concluzia.
Trăim pe o planetă închisoare din care evadarea este imposibilă; dincolo de pereții celulei noastre, sunt doar alte celule! Niciodată Libertatea! O oarecare libertate mai este deocamdată doar în casa în care trăim, dar curând, o să mai existe doar în mintea celor care au cunoscut-o! Cei care acum se nasc, nu o vor cunoaște probabil niciodată!
Ține de noi toți, dacă vom lăsa să se întâmple asta!