Tărâm de basm

O mai fi pe acest pământ
loc să poți să viețuiești
unde încă-i un drept sfânt
să trăiești cum îți dorești?

Unde poți, fără de mască,
să respiri, cât vrei de mult
și unde, să nu-îngrozească
tusea, sau un biet strănut?

Unde o gripă nu înseamnă
moartea, fără de scăpare?
Unde nimeni nu îndeamnă,
la o absurdă „vaccinare”?

Unde libertatea, încă,
este drept, nu recompensă?
Unde ca să mergi la muncă,
nu-i nevoie de-o dispensă?

Unde vine neamul întreg
la nuntă, la înmormântare?
Unde nu-i un sacrileg,
un sărut, o îmbrățișare?

Unde nimeni nu îndrăznește
cum să crezi, să îți impună,
sau credința hotărăște,
sănătății să o supună?

Unde poți sa-ți spui părerea
fără sa fi arestat?
Unde de-ai primit puterea
esti slujbaș nu împărat?

Unde poți să mai găsești,
un loc, în care se poate,
să râzi, să cânți, să iubești,
far’ să auzi, mereu, de moarte?

Dacă cineva mi-ar spune:
„Mai există un loc așa!”
chiar de-ar fi la cap de lume
spre el, astăzi, aș pleca!

1.01.2022