Noi românii am fost probabil vreodată un mare neam, cu o singură limbă, stăpâni pe un teritoriu mult mai mare, decât cel de astăzi. Vorbesc de teritoriu geografic, că stăpâni de fapt, mai suntem peste foarte puțin din ce este astăzi denumită România!
Istoria ne-a separat pentru o vreme și tot ea ne-a adunat laolaltă, scăpându-i printre degete teritorii, grupuri de români, din ceea ce ar trebui să însemne Marea Românie, sau poporul român!
Dar ăsta nu-i cel mai rău lucru, ce ni s-a întâmplat; pământul este încă sub tălpile noastre și noi suntem încă vii, cu o răbdare pe care alte popoare nu o au! Cel mai rău lucru este, că nu ne mai uităm unul la altul, ca frații!
Pentru un ardelean, oltenii sau moldovenii sunt mai puțin români! Pământul pe care trăiesc moldovenii, oltenii, este România, dar oamenii sunt mai puțin români…decât ardelenii! Și invers desigur, este tot la fel! La fel este România Basarabia, Bucovina, Cadrilaterul, dar românii de acolo, sunt chiar mai puțin români pentru moldoveni, olteni, ardeleni! Ca să nu mai vorbim de comunitățile care trăiesc pe teritorii despre care nu pretindem ca ar fi fost vreodată România, cum ar fi Timocul! Sau despre noua diasporă, de după „Revoluție„! Aștia „au reușit” să nu mai fie români, pentru cei din țară, în decurs de trei decenii doar!
Dar nici măcar într-o singură regiune din țară, situația nu-i mai bună!
Românul este ortodox! Cu asta se pare ca suntem majoritatea de acord, dar imediat vine următoarea întrebare: care ortodox este român, cel după stilul nou, sau dupa cel vechi?
Cel pomenitor, sau cel ne pomenitor?
Cel de toate zilele, sau doar cel de duminica?
Ateii sunt români?
Dar catolicii, protestantii, sectantii?
Multi dintre noi am considerat că da!
Dar câți dintre ei, au făcut-o?
Și cum noi nu prea dăm doi bani pe noi, că deh suntem ardeleni olteni, basarabeni, din diasporă, nu am mâncat soia, sau E-uri autohtone, sau, sau, sau, am pus să ne conducă străinii după principiul :” oricare străin e mai bun ca un român!”
Și acum ne miram de cum ne merge, de cât de puțin a mai rămas ne-vândut, de cât de îndatorați suntem lor, fară sa fi primit ceva în schimb!
Dar este oare de mirare că străinii ne conduc spre folosul altora și nu al nostru? Este de mirare că între conducerea țării și poporul român nu exista vreo afinitate, înțelegere?
Este de mirare că ne-am trezit fară armată în fața Rusiei! Este de mirare că o provocăm tot timpul, deși sincer cine iși dorește războiul dintre noi românii, cu Rusia? Cine și l-a dorit cu Yugoslavia? Dar pe cel din Afganistan?
Pot scrie până mâine, ce ne face pe noi românii să nu fim uniți, dar adevărul este că o știm cu toții: combinația dintre mândria personală și invidie!
Când vom înceta fiecare să ne credem „buricul pământului” și ne vom bucura de reușitele (nu de nereușitele) celui de lângă noi, o să devenim din nou frați! De un singur neam, indiferent de unde provenim, sau unde trăim!
Mai întâi România Mare, poporul român, trebuie să se „nască” în mințile și sufletele noastre și abia apoi va exista și în realitate!

9.02.2022