„Pandemia” a ucis credința!

De astăzi s-a dat drumul la respirat în voie, doar în mijloacele de transport în comun, spitale, azile, mai este masca obligatorie în landul nostru.
Din păcate lumea se simte „dezbrăcată” fară cârpa de pe față, așa că nu renunță la ea nici când i se permite!
Tot timpul am crezut că doar frica de (eventualul) control al poliției-vazut-e mult mai mare decât respectul pentru Dumnezeu-cel nevăzut-și de aceea se poartă masca, în biserică! De azi știu mai bine! Majoritatea poartă masca din puțina încredere în Dumnezeu, din puțina credință, sau din deplina încredere în dumnezeul lor, TELEVIZORUL!
Să săruți o icoană cu botnița pusă, să aduci un dar la altar mascat, să cânți un imn de slavă lui Dumnezeu filtrat prin mască, să te duci la Potir cu ea pe față și sa o pui imediat înapoi după ce te-ai împărtășit, mi se pare cel puțin „bolnav” ca să folosesc un termen mai blând!
Dacă acești „frați” ai mei se iubesc pe ei mai mult decât il iubesc pe Dumnezeu, au încredere în Media mai mult decat în purtarea de grije a Domnului, câtă încredere pot avea eu în ei când o sa fiu declarat „pericol national„, „sursă de infecție” (și vremea e aproape)? Întrebarea nu-i care dintre ei mă va vinde, ci cât de repede se întâmplă? Măcar e bine de știut că nu poți aștepta ajutor de la „frații” de credință!
Vorbim de comuniune; ea nu există decât ca gest, ca tradiție, dar fară înțelesul ei profund! Ne împărtășim fiecare de Dumnezeul nostru, al fiecăruia, deși din același Potir, fără să avem comuniune unul cu altul, mai mult decât locul și limba!
Este foarte trist dar din pacate adevărat!
Spuneti-mi va rog ca în bisericile voastre e altfel!