Rugăciune 24 (în pandemie)

Prea Sfinte Doamne Dumnezeu,
îți mulțumesc în miez de noapte,
de tot ce ai pus în jurul meu,
căci dăruit am fost eu,
foarte!
Iți mulțumesc că m-am născut
și am trăit, în pace totdeauna!
Nici sete, foame, nu am cunoscut,
nici molime!
…până acuma!
Mi-ai dat familie frumoasă
și sănătate ca să pot munci
și am putut să pun pe masă,
destul, pentru nevastă și copii!
Te rog,
să nu fi fost răsplată
la milostenia ce am făcut vreodat,
ci lasă să primesc dincolo plată,
prin ștergere din răul ce-am lucrat!
Astăzi,
când moartea tributul ei îl strânge
pe mine lasă-mă la Tine ca să vin,
iar celor tineri viața nu le-o frânge,
mai lasă-i să trăiască!
Amin!

1.05.2020

Jurnal de pandemie II

partea I

A mai trecut o săptămână. Au trecut și Floriile ca și cum nu au fost! Suntem în Săptămâna Mare și la mine continuă furia pe cei care mi-au răpit bucuria Sfintelor Paști!
Sunt un om înțelegător dacă îmi explici logic necesitatea unei măsuri. În momentul în care se iau măsuri contradictorii, preferentiale, lipsite de cea mai elementară logica sau utilitate….explodez!
Mă rog, e mai mult o implozie, pentru ca spinarea mea s-a gasit tocmai acum să se suprapună peste toate problemele țintuindu-mă la pat!
În afară, furia se manifestă prin versuri furioase, acuzatoare. As putea scrie la nesfârșit mai ales ca in loc sa ma descarc de ce imi sta pe suflet, ma încarc tot mai mult!
E aproape marti! Învierea e tot mai aproape și Merkel inca nu a anuntat Marea Eliberare! Nu ca s-ar vorbi de asa ceva, dar eu sper intr-o minune, pe care nu o merit! O minune care ar da din nou un sens vietii mele!
Sunt un om care are nevoie de repere fixe. De repere fixe fericite. Asa am trait pana acum, asa am învins greutățile de care nu am dus niciodata lipsa. O saptamana până duminică.Liturghia. 40 de zile Împărtășanie. 3 luni până la concediu. La toamnă mare sărbătoare in familie.Un an jumătate până la pensie….
Nu am ce sa astept! Merkel mi-a interzis viitorul! Bucuria! Mâinele!
Stiu mâinele nu-i al nostru, numai azi, acum-ul, clipa….Baiul ca de săptămâni e mereu aceeasi clipă. Timpul stă pe loc! Imi vine sa mut limbile la ceas cu degetul….dar nu are limbi! E digital. Totul e digital, virtual, pardoxal, ireal!
Mi-ar place sa fie vis! Sa fie un cosmar cu Merkel in rolul principal din care ma pot trezi!
Nu e insa vis spune spatele meu!
Dar coșmar tot e!