Bătrânii

Mă tot întreb care e rostul
bătrânilor pe această lume
și îmi răspund, tot eu, ca prostul:
„Nu cred că au unul anume!”

Poate pe vremuri rost aveau;
să stea prin casă cu nepoții,
sau treburi mici mai rezolvau,
prin curte și țineau departe hoții!

Erau desigur încă respectați
părerea lor cerută, luată-n seamă!
Astăzi sunt continuu ignorați
și pentru ei este o dramă!

Ai nimănui, străin într-un azil,
bolnavi de întristare zac,
tot așteprând, în mână cu un mobil,
să sune cineva, să întrebe ce mai fac!

Cândva speranța moare în ei
și apoi se sting, precum o lumânare!
Un ultim gând, spre dragii nepoței
și un oftat, adânc … de ușurare!

12.04.2022

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: