Don Juan sen.

Mă uit la mine. Arăt încă bine! Departe de un Făt Frumos... (dar să il văd, bătrân ca mine, tot la fel de arătos!) Merg pe stradă.. La promenadă... Din față damă de top! "De-i zâmbesc, o pun grămadă! Se oprește, ca la un stop!" Se apropie. Mă salută... îmi face loc ca să trec!... Citește în continuare →

Nimic ascuns

  Nu vreau să par ce nu-sunt, nici să ajung ce n-am ajuns; e târziu, sunt om cărunt, n-am nimica de ascuns! Nu țin să fiu luat in seamă, nu mai am vre-un țel propus, nu-mi mai este de loc teamă, n-am nimic să țin ascuns! Nu mă atacă defăimarea, nu contest ce nu am... Citește în continuare →

Am mai rămas cuvinte

Din tot ce eu eram cuvintele au rămas, ca frunzele pe-un ram, de gerul iernii ars! Și acestea sunt uscate fără de sevă în ele părând că-s agățate, de ram, ca niște obiele! Când le va smulge vântul voi dispărea în uitare; căci de-i uitat cuvântul si amintirea moare! 8. 03.2019

Pescar bătrân

În zorii zilei un pescar, adus ușor de spate parcă, pe balta dintre dealuri iar norocul și-l încearcă. Un biet pescar, trist și bătân, îi poți citi pe față că multe zile nu-i rămân, din necăjita-i viață. Dispare-ncet in trestii, pe tăcute, intrând ca într-un mormânt! Urme de pași rămân în spate, în reavănul pământ.... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: