M-am cam săturat să tot aud critici la adresa noastră, a celor din diasporă, așa că după ce am tot întors obrazul ani de zile, DE POMANĂ, am să încep să vorbesc pe limba celor care ne criticați tot timpul, fară să ne cunoașteți și mai ales înainte să vă scoateți bârnele din ochi!
Astăzi vă voi vorbi despre credință, biserică, pentru că este punctul cel mai important, în care greșiți cel mai tare!
Cei mai mulți din diasporă, au devenit creștini activi (creștini inactivi nu există dar din pacate sunt majoritari în neamul nostru), tocmai pentru că au ajuns într-o lume străină și acolo și-au dat seama ce trebuie neaparat să conserve, din ceea ce sunt: credința lor ortodoxă și naționalitatea!
Câți din cei rămași acasă ajung la punctul ăsta? Foarte puțini, pentru că nu au de ce să o facă! Faptul se observă și în numarul celor care participă la slujbele bisericii! Raportat la numărul total de creștini ortodocși, cei din diasporă participă cu mult mai mulți decât cei de acasă! Și asta cu toate că participarea în diasporă nu înseamnă doi pași până la biserica din cartier, sau din sat, ci de cele mai multe ori zeci, sute, de kilometri parcurși și ore pierdute în ambuteiaje mai ales la întoarcere, când cei din țările respective se reîntorc din excursiile de sfârșit de săptamână!
De cele mai multe ori mai înseamnă să începi Sf. Liturghie într-o biserică protestantă, sau catolică, în care ești îngăduit ca chiriaș, după ce termină ei slujba! Să improvizezi rapid un altar, un iconostas și uneori să aștepți ca preotul să termine cu spoveditul, celor care nu au avut cum sa o facă în timpul săptămânii! Dacă te împărtășești, ajunezi duminica pâna la orele 15-16! Câti fără credință ar face lucrurile acestea! Câți din România le-ar face?
Ecumenismul este un alt lucru care ni se impută! Da, mulți dintre noi sunt căsătoriți cu parteneri de altă confesiune și mulți sunt chiar cununați, cu astfel de parteneri, de catre preoți ai BOR! E vina noastră că nu am cunoscut canoanele, dar nu în măsura în care este vina BOR, a patriarhului ei și a preoților, care îngăduie și practică așa ceva! Să-ți păstrezi și credința și familia în speranța că soțul/soția necredincios se va mântui prin cel credincios, cum spune Apostolul, este foarte greu, dar nu numai că nu e de criticat, ci de lăudat!
Postul în occident este martiraj de-a dreptul pentru ca trebuie să refuzi orice fel de socializare cu colegii fiindcă aceasta se face întotdeauna vinerea și/sau în posturile mari, înainte de Craciun, sau Paști (mai ales în săptămână mare)! Cu toate acestea noi „necredincioșii” de diasporeni preferam să fim priviți ca niște „ciudați” (e cel mai ușor cuvant pe care l-am găsit) decât să renunțăm la post!
Preoții din diasporă la rândul lor, în majoritatea lor, au servici, nu trăiesc din preoție și nu au nici pe departe mașinile și casele enoriașilor, ca să nu mai vorbim de a colegilor din România! Dacă reuseșc să își facă o biserică, lucrează cot la cot cu parohia la constructia ei, că deh, banii sunt puțini, ca să plătești firme de construcții!
De ce sunt așa pornit?
Pentru că de când am ieșit la pensie, sunt mult mai des și mult mai mult timp, în România și în biserica de aici și îi vad pe cei care ne critică!
Au biserica la doi pași, terminată, cu preoți la dispozitie 24 de ore din 24, cu Liturghie zilnică, trăiesc între oameni de aceeași confesiune…
Dimineața în timpul saptamanii sunt 5-6 băbuțe la slujbă și nici-un bărbat! Duminica biserica carierului nu se umple, deși dacă ar fi să vina doar toți credincioșii de pe o singură stradă, nu ar încăpea nici în curte! Iar cei care vin, vorbesc tot timpul între ei, vin când vor , pleacă înainte să se termine Sfânta Liturghie, îi dor pe toți picioarele deodată, nu cântă, nu dau răspunsuri, lăsând totul pe seama corului, sau a cantorului și câte și mai câte!
Nu cunosc eu toate bisericile din diasporă, cum nu le cunosc nici pe toate din țară, dar dacă le compar pe cele pe care le cunosc, vă rog să nu vă suparati pe mine, mai aveți de învățat de la diasporă!
Hristos a înviat!

28.05.2022