O zi deosebit de frumoasă astăzi, o zi de „octombrie auriu” de care îmi era prea păcat să nu profit, așa că am ieșit pe „corso” să mă bucur ca un bătrân acrit, ce sunt, de tinerețe!
Am „bătut” de două ori centrul Sibiului, de la un cap la altul, fară să întâlnesc, un tânăr zâmbind, o pereche de îndrăgostiți, bucurie pe fața cuiva! Lumea toată mergea grăbită, cu ochii în pământ, sau în celular, sau vorbind la celular și privind în gol! Nimeni nu era la capătul celalalt, care să-i dea viață în privire! Nici măcar o urmă de zâmbet pentru vânzătoarea de înghețată, nu mai avea nimeni de dăruit! Nici o umbră de fericire în ochii mamei, care și-a scos bebelușul la soare!
Doamne ce au făcut cu noi?
Am trăit socialismul, cu burta chiorăind de foame, am dormit îmbrăcat sub plapumă, am citit la lampa de gaz, am auzit zvonuri de torturi prin închisorile comuniste, mi-am cenzurat adesea și gândurile, dar toate astea nu puteau să-mi strice bucuria de a fi îndrăgostit, speranța de mai bine, din ochi, exuberanța studenției, mândria de a fi tată, soțul unei femei frumoase, bucuria de a mă întâlni cu prietenii, sau a unei mese festive pentru care adunam „bunătăți” luni de zile!
Este încă pace, avem de mâncare, putem vorbi tot ce ne trece prin cap (la nivelul de Ioan oarecare), iubirea este tot iubire, soarele tot soare, dar parcă am murit deja toți sufletește! Am uitat să zâmbim! Să râdem! Să trăim!
Mi se parea că am mers pe „corso” printre zombi!
Înainte să mă sui în mașina, din parcare, i-am întâlnit! Se țineau de mână și erau fericiți! Nu erau îmbrăcați de loc „cool„, ea destul de plinuță, nemachiată, el un munte de băiat pe care hainele nu stateau prea grozav! Fără celulare in mână, reușeau sa vorbească direct unul cu altul!
Erau singurele ființe vii pe centrul Sibiului și nici nu-și dădeau măcar seama! Imi venea să-i îmbrătișez, să-i invit la o înghețată, dar le-am zâmbit doar (probabil nici nu m-au văzut!) căci mi-am dat seama că ei sunt singurii care nu au nevoie de nimic! Pentru ei nu exista nici resetare, nici Putin, nici criza energetică, nici încălzirea globală și nici dorința de a mânca o înghetată cu un bătrân ramolit!
Ce o să facă când se vor lovi de toate astea? Ce vom face si noi!
Cu diferența ca până atunci ei trăiesc, că va fi o zi, o lună, sau cât va fi, în timp ce noi suntem morți prematur!
18.10.2022
Lasă un răspuns