Nu mă mai învăț niciodată minte!
Să nu-mi mai pierd timpul cu ateii care mă întreabă, cum să devină credincioși! Sigur nu pot eu să le dau o formulă, ci doar o direcție, dar pe ei nu-i interesează, nici negru sub unghie, sa-L caute pe Dumnezeu!
Pe nici-unul!
Niciodată!
Ei sunt fariseii zilelor de astazi care caută să te prindă în cuvânt și mie, deși o știu, îmi este prea milă de ei și mă gândesc: ” dar dacă totuși interesul unuia dintre ei este real, nu mă fac eu vinovat că l-am lăsat rănit în drum, fară ajutor?” Și mă aplec de fiecare dată să-l ajut, fară să-i observ rânjetul batjocoritor!
Felul meu de a pune „ulei și vin pe rană” nu este cel mai delicat, recunosc, dar nu cunosc alt „tratament” decât adevărul brut, spus fără menajamente! Iar adevarul doare! Oricât ne-am învârti în jurul cozii, până la urmă tot la durerea produsă de adevăr ajungem!
După ce îmi dau seama că mi-am pierdut timpul degeaba, mă gândesc că Dumnezeu arată fiecăruia în felurite moduri ca există și că ne-a dat de la bun început o Hartă pentru orientare! Ba pentru ca să fie totul clar, a trăit între noi, ca om și nu trebuie decât să-L urmam în tot ce a facut! Că ne place sau nu!
Dacă nici de El nu ascultă, de ce ar face-o de mine? Dacă El care a deschis ochii orbilor, tuturor orbilor care i-au cerut-o, nu le deschide ochii, înseamnă ca aceștia nu doresc să vadă! Indiferent ce spun ei, cu gura, în sufletul lor vor să rămână orbi! Iar eu mă las mereu păcălit de minciunile lor! Ei sunt cei pentru care turma de porci era mai importantă decât Dumnezeu, vindecarea, mântuirea!
E totul in Cartea pe care am citit-o de atâtea ori, nu e nimic nou sub soare, dar eu ma las iarăși și iarăși înșelat!
Nu mă mai învăț minte!
O altă mare greșală a mea, este că uit că Iuda a fost dintre „frații” de credință, dintre cei care s-au împărtășit din același Cuvânt, Trup și Sânge! Uit ca Abel a fost ucis pe Cain fratele sau, că Iosif a fost vândut de frați, Iacob i-a „furat” dreptul de prim nascut fratelui Esau, deci e „normal” sa fi trădat de „ai tăi” pentru un pic de slavă deșartă, câțiva bănuți, sau un blid de ciorbă!
Nu mă mai învăț însă minte și „trădările” astea mă surprind de fiecare dată!
Dar nu pot să ma opresc pentru că așa am fost crescut; să îmi pese! Pentru că am pierdut 30 de ani din viată, ca ateu! Am luat în acești ani decizii greșite care mă vor urmări pâna în mormânt, iar când îi vad pe alții în aceeași situație, mila îmi ia mințile!
Pe lângă toate, vina lor de acum, e și mai mare, pentru că cineva le-a spus ce trebuia spus, nu mai pot spune ” nu am știut!” încercând sa fac un bine, le fac un mare rău! Ii rog să mă ierte și sa mă ierte și Dumnezeu!
Nu mă mai învăț minte!

20.10.2022