Ciocolată

Aș minți dacă aș spune că nu mi-a plăcut ciocolata! Și mai ales cea elvețiană!
Problema mare a fost că pe vremea când mă dădeam în vânt după ciocolată, nu prea o aveam! Câteodată mai apucam „ciocolată de casă,” care numai ciocolată nu era, cu toate că după ingrediente ar fi trebuit să fie!
Când am început „să mă descurc” ciocolata, ca și cafeaua, erau bunuri din străinătate, pentru „trocul socialist” prin care se deschideau uși, sau se obțineau alte bunuri autohtone!
Totul funcționa în socialism după „Legea lui Om”, om fără „h” deși și în asta te loveai de rezistență, trebuia să găsești intensitatea potrivită și să nu crească tensiunea cuiva prea mult, până se rezolva trocul!
După ce nu a mai trebuit să fiu om cu nimeni ca să fie și el om cu mine, a trebuit să nu fiu om cu mine ca să rămân om, mai bine zis să mai arăt a om! Așa că din nou fără ciocolată!
Pe urmă au apărut copiii, nepoții, așa că mie mi-a rămas cel mult ambalajul!
Bun și ăsta!
Îmi țin insulina în el!
De la ce am făcut diabet?
Sigur nu de la ciocolată!

1.03.2023