Omul a zburat în cosmos, a descifrat genomul, a scindat atomul, acum încearcă să se lege de inteligeța artificială. Tot mai des se auto-sugestionează că de el depinde totul și că nu există alt Dumnezeu în afara lui însuși!
Și în timp ce iși așează mai bine fundul gras pe tronul raiului său imaginar, simte că șobolanii au început să-i manânce degetele de la picioare, să se suie pe el! Toată știința acumulată de mii de ani, toată puterea lui de dumnezeu auto-intitulat, ajunge doar pentru a decreta: „Trebuie să învățăm să coabităm cu șobolanii!”
Adică s-au ridicat ei la rangul de oameni, pardon dumnezei, sau să ne-am coborât noi la nivelul de canal, excremente?
Grozavi dumnezei mai suntem dacă am ajuns la același nivel cu niște rozătoare, cu care ni se cere să invățam să coabităm! Dar dacă tot ne-am recunoscut neputița, dacă tot am observat că raiul nostru este un canal cu miros
pestilențial, poate nu ar fi rău să ne oprim din încercările de a schimba omul, natura, clima, credința și am ieși mai întâi din acest canal la lumină!

11.06.2023