Întreaga viață m-am tot încrezut
că „cineva” aș fi și tare m-a durut
să văd acuma, după pensionare,
că propiu-zis eu sunt o non-valoare!

Am fost convins că firma fără mine,
nu ar avea cum să mai meargă bine!
Când colo se descurcă minunat,
nu suferă că eu … m-am pensionat!

Din când în când mai merg ca să-i ajut,
de cineva-i bolnav, sau de lipsește mult
și îmi pare ca-ar trebui multe schimbate,
dar după cifre, firma merge ca pe roate!

Concluzia este ca atare numai una:
eu sunt acela ce încurca într-una
căci fără mine de loc nu-i presiune,
planul se face, salariile-s mai bune

și toată lumea pare extrem de mulțumită,
nu cum era cu mine profund nefericită!
Și fiindcă în rest n-a fost altă schimbare
e cert că eu eram / sunt … non-valoare!

9.07.2023