Rareori mi se întâmplă să mai fiu impresionat de ceva/cineva și mai ales impresionat pozitiv!
Ieri am trăit un astfel de moment, deși în esență nimic deosebit, simt totuși că trebuie să îl împărtășesc cu voi!
Am plecat în ’91 din țară și m-am înstrăinat tot mai mult de vechii prieteni, colegi, pe măsură ce trecea timpul. „M-am înstrăinat” nu este chiar termenul potrivit, pentru că nu am dorit eu lucru acesta, cum lasă el să se înțeleagă! S-a întâmplat pur și simplu, fără voia, sau intenția mea!
Cum nu am cont pe facebook, iar numele care îl folosesc aici, sau pe instagram (unde la fel nu sunt foarte activ), este un „semi-pseudonim” e foarte greu de dat de mine prin social-media. Dar nu imposibil! Adică fostul meu coleg „Dodo„, cu care am îndurat împreună ani întregi de frig, foame și întuneric, în armată și facultate, a reușit! Și asta nu este totul, dar aflând că sunt în Sibiu și a luat soția, s-au urcat în mașină și au venit să mă întâlnească! De la Baia Mare!
Nu aveau oricum drum încoace, nu au vrut să vadă Sibiul, sau alt motiv, au venit sute de kilometri, pe zăpadă, doar pentru mine și s-au reîntors a doua zi.
Pe mine unul m-a impresionat în mod deosebit! Câți ar fi făcut asta? Extrem de puțini! Mai ales acum în vremurile pe care le trăim, în care pragmatismul primează peste tot și în toate.
Am petrecut o seară frumoasă, am depanat amintiri, am fost pus la curent cu viețile foștilor colegi, ne-am „actualizat” unul pe altul cu ultimii 34 de ani! O seară încântătoare care pe mine mă face să-mi schimb (un pic) parerea despre oameni!
Mulțumesc Ioana, mulțumesc Dodo!
Chapeau!

26.11.2023
Sibiu