„Iarta-mă brad frumos
cu cetina tot verde,
ți-am tăiat trunchiul de jos
și viața ți-o vei pierde!„
„Iartă-mă miel gingaș,
de Paști sacrificat,
te-am făcut grătar, gulaș
și apoi te-am devorat!„
„Iartă-mă porc tăiat,
cârnați noi te-am făcut,
chiar acuma de Ignat,
dar de-aia te-am crescut!„
Suntem plini de empatie,
pentru brazi și pătrunjel,
pentru sfeclă și gulie,
porc, găină, pești, sau miel!
Însă nimeni nu renunță
pentru ele la mâncare,
pân’ mai poate apoi anunță:
„Nu ținem vreo sărbătoare!„
Lumea este în suferință
sânge, sete, lacrimi, foame,
dar pe noi cu întreaga ființă,
ne doare numai de poame!
De prea multă empatie,
pentru porc, miel, pom,
de unde să mai și fie
și pentru un alt …om?!
15.12.2023
18 decembrie 2023 la 16:54
Altă dată înainte de sacrificare se practica o iertăciune/mulțumire ritualică în care porcului i se explica de către om că are mulți copii de hrănit acasă.
18 decembrie 2023 la 19:06
Asta ne mai lipsea! Parastas nu-i faceau?
19 decembrie 2023 la 6:59
Corect. Porcul era fiinta care trebuia sa se jertfească pentru ca familia cu mulți copii sa poată trai de a lungul iernii . Era jertfa de Ignat adica Ignis zeul focului, al luminii. Trebuia sa fie jertfit fără sa se streseze, pentru a fi buna carnea, de acolo și ruga de iertare.
19 decembrie 2023 la 9:20
Pagânisme lipsite de logică organo-leptica; stressul face carnea mai gustoasa se pare ( cel putin asa sustin coreenii)! 😉
20 decembrie 2023 la 6:10
site nou?