Nu mă pot șoca astfel de lucruri/situații pentru că mă privesc conștient și îmi accept realitățile. Arăt și mă mișc precum un moș (am triplă hernie discală pe zona lombară), așa că mă accept drept moș la 68 de ani. Alții așteaptă până la 80 sau 90 de ani pentru a accepta ideea/titulatura de moș.

Îți mulțumesc!
Am pe bune 68, împliniți în octombrie și pensionar din 2019, cu anticipație, căci așa a fost situația.
Burtă am și eu de mai mulți ani, dar barbă nu port din motive personale. Poate voi pune o poză cu mine înainte de ieșirea din doliul sever, de 40 de zile, să-mi vezi și barba.
Cărunt sunt de peste 10 ani, dar cum port păr scurt nu se observă prea tare.
Moș sunt pentru că, deși în dosarul de pensie nu am trecută grupă de muncă, peste 25 de ani am fost în condiții de grupa a doua, căci am fabricat asfalt. Asta a însemnat praf, fum, emanații bituminoase de hidrocarburi, căldură excesivă, adică suficient încât să fiu mai bătrân cu cel puțin 6 ani față de vârsta reală. Dacă mai consideri și condițiile de viață din țara noastră…
Dar merg înainte așa cum pot și cât îmi va îngădui Bunul.

După ce la 25 de ani am arătat de 30, m-am oprit la acea vârstă până pe la 35, după care vârsta feței a fost cea reală. De pe la 45 de ani m-am simțit ca pentru vârsta din buletin în cea mai mare parte a timpului. Au fost și momente de „tinerețe”, dar scurte, după care am revenit la realitate, dar fără șocuri. Îmi trăiesc viața realist, chiar dacă mai visez uneori.

Vezi că relația cu timpul este una ciudată, pentru că timpul nu există, este o invenție umană, pentru organizarea în ordine a evenimentelor vieții. Cel puțin așa sună o ipoteză.

Apropo, am pus o poză cu mine, pe blog. Nu știu dacă o las multă vreme.