Da, sunt depresiv! Am fost de când mă știu, din copilărie chiar!
Sunt născut în mijlocul verii, în ziua cu cel mai mult soare și sunt născut în zori, așa că prima mea zi de viață a fost îndelung luminoasă! Probabil m-a marcat lucrul asta! Sau are ceva cu bioritmul meu? Nu mă pricep la așa ceva!
Cel mai depresiv sunt în luna decembrie, după care din ianuarie încep să mă simt tot mai bine! Odată cu primăvara, cu Sfintele Paști, nu mai rămâne nici urmă din starea mea de depresie! E limpede că depresia mea e legată de lumină, mai ales că eu sunt un om care iubește să simtă pe piele soarele, lumina, apa, vântul…
De la o vreme ceva s-a schimbat; sunt la fel de depresiv în lunile cu lumină puțină (mai ales în decembrie) dar nu mă mai simt bine nici vara, la malul mării! Asta fară să fie depresie, ci doar o stare ciudată, ca un fel de Jetlag! E ziuă, fară să fie ziuă, este lumină fară să o percep ca bucurie (așa percep eu lumina)!
Lumina parcă nu mai este strălucitoare ci mată! Ca la fotografii; e tot atata lumină, dar altfel!
Nu, nu e vârsta, pentru ca nu puteam îmbătrâni de pe un an pe altul!
Și nu mi se mai pare nicăieri foarte luminos: nici chiar în Spania, sau în România, iar în Germania nici atât! Elveția oricum am considerat-o de mult o „țară întunecată” deși am trait foarte multe zile fericite și/sau însorite acolo!
Cam de la „pandemie” încoace, mi se pare întreaga lume mult mai întunecată! Știu că sună nebunește, dar asta simt și nu găsesc nicio explicație oricât de fantezistă ar fi ea! De aceea apelez la voi, cei care citiți aceste rânduri, să vă întreb dacă mai traiește cineva o astfel de senzație, sau ar fi cazul, dacă sunt singurul, să-mi caut un „mecanic” …pentru minte!?
25.01.2024
25.01.2024
25 ianuarie 2024 la 12:08
Cred,cu adevărat, dragă prietene (îmi îngădui să îți spun astfel pentru că aici,toți suntem prieteni),că ai un gradient de depresie permanent remanent, și ascuns, care își caută expresia prin somatizare – adică,încearcă să se exprime prin reacțiile corpului. Sufletul încearcă să îți spună că el nu este bine, că trebuie să ai grijă de el, să îi dai lucruri frumoase care să îl ridice, să îi dea speranță. Și,întrucât nu știe cum să îți spună, se exprimă prin trup. În acest caz, a ales vederea. Cred că este bine să vezi un psiholog care să te reînvețe să privești viața mai optimist. Sau,și mai bine,un preot, căruia să îi spui totul,și el să se roage să îți dea Dumnezeu puterea de a vedea lucrurile altfel.
Dar,în același timp,nu trebuie să neglijezi nici ochii-înșiși- o vizită la oftalmolog este absolut necesară. Poate fi și un început de cataractă, accentuat de depresie. În acest caz, există tratamente de specialitate,care să îți redea o vedere normală.Și tata, Dumnezeu să îl ierte,,s-a operat de cataractă și glaucom,și a fost mai bine atrunci.
Multă sănătate îți doresc, și nu uita,că felul cum privim noi viața nu este neapărat realitatea. Este ceea ce vedem noi din ea. Dacă ne schimbăm punctul de vedere, vom vedea altfel lucrurile.
25 ianuarie 2024 la 12:30
Multumesc! Preotul, oftamologul sunt permanent vizitati si crede-ma am adevarati specialisti în ambele probleme!
Sufletul sigur sufera pentru ca sunt departe de ce ar trebui sa fiu sau de ce imi doresc de la lume. Dar cati sunt multumiti sau au sufletul multumit?
Ramâne psihologul dar acolo am retineri pentru ca cunosc cativa si ( nu vreau sa jignesc pe nimeni) toti aveau nevoie ei insusi de un psiholog! ( lasand la o parte ca ar trebui sa astept 6 luni pentru o consultatie si nu stiu cate mi-as permite!)
Oricum inca odata multumesc!
25 ianuarie 2024 la 13:00
Nu știu cât poate folosi, dar poți încerca: https://citizen707985396.com/universul-va-raspunde-universe-is-ready-to-answer-you/
25 ianuarie 2024 la 13:57
Nu esti tot tu? (prieteni ai spus!)
25 ianuarie 2024 la 14:01
Sigur! Doar că,pot vedea lucrurile,puțin, și în felul psihologului. Am o oarecare formație, diplome și toate cele. Dar, înțeleg și cum vede lucrurile omul din față, pentru că am trecut și eu, prin multe depresii în viață. Și atunci, simțeam că toată formația era în plus. 🙂
25 ianuarie 2024 la 14:12
Cred ca nu reusesc sa ma fac inteles! Depresiv sunt din gradiniță fara sa fi pierdut pe cineva sau pe mine insumi- la varsta aceea nici nu ma gasisem inca!) Depresia s-a accentuat pana prin clasa a 6z-a cand mi-a pus capac dar Dumnezeu a vrut altfel si mai tarziu sa trec dincolo! Pe la 26 de ani de pe o clipa pe alta am devenit crestin convins, activ din ateul tot atat de convins si activ. De atunci depresia nu mai are mare importanta pt mine, e aici, o simt ca pe o durere usoara de cap…si atat! De doi ani insa nu mai „vad” nici o clipa lumea stralucind! E un fel de apasara/asteptare care ma sacaie! Nu-mi lipseste nimic, nu mi-a murit nimeni, nu am necazuri mai multe decat toata viata dar nu mai am nici clipele in care sa-mi sara in ochi doi indragostiti, o floare, o reflexie, frumusețea lumii daca vrei! Ori eu stiu ca ea exista! Intrebarea era nu o mai vad eu sau a disparut pentru toti?
25 ianuarie 2024 la 14:30
Aici e cheia – de ce vezi așa lucrurile, și numai de la un timp încoace. Este o problemă de rezolvat, dar nu doar de către un psiholog. Din experiențele mele – și,am trăit maimulte decât pot spun e- cred că am ajuns să îneleg, oarecum, ce este o ispită. Faptul că ți se întunecă viziunea și ai văzut deja un oftalmolog, poate fi și o ispită de la cine nu trebuie. Rugăciuni puternice trebuie, chiar moliftele Sf Vasile. Dacă ai un duhovnic, așa cumai spus, e bine să îi ceri să ți le facă. Oricum,rău nu pot face, iar dacă e adevărat ce cred eu, ți-ar face chiar mare bine. Psihologul și duhovnicul ar trebui să meargă mână în mână. Poate de aceea, nici eu nu apelez doar la psiholog. când am o problemă. Sper să îți fie de folos!
25 ianuarie 2024 la 12:28
Ceea ce oamenii nu înțeleg niciodată este că depresia nu este despre exterior, ci despre de interior. Când ești deprimat nu îți controlezi gândurile, ele te vor controla. Depresia înseamnă să simți că ai pierdut ceva, pe cineva, dar nu ai nicio idee când sau unde ai pierdut. Dar într-o zi, vei realiza că ceea ce ai pierdut ești tu însuți. Așa că, regăsește-ți eul interior care te poate scoate din această situație.
25 ianuarie 2024 la 12:32
Multumesc!
25 ianuarie 2024 la 17:21
Un părinte duhovnicesc dădea mereu pilda asta, că în atelierul unui fotograf care făcea poze pentru legitimații era agățat un afiș: Gândiți frumos! El le cerea de fapt oamenilor să se gândească LA ceva frumos în timp ce stau la pozat. Dar, din grabă sau greșeală, scrisese doar GÂNDIȚI FRUMOS! Un îndemn pe care părintele nu se sătura să-l repete. Ca să răspund la întrebare: eu nu am sesizat vreo schimbare a luminii. Ce se încearcă e manipularea meteorologiei și atunci desigur că scade lumina când sunt generați nori. Dar când e timp senin lumina mi se pare neschimbată.
25 ianuarie 2024 la 18:14
Iți mulțumesc! Nu sustin ca s-ar fi schimbat calitatea luminii ci doar ca asa o percep eu; mult mai mată!
Cum toate au loc in cap se prea poate ca perceptia sa-mi fie influentata de ganduri…
25 ianuarie 2024 la 21:39
Nici lumea nu mai este asa cum era însă nici tu nu vrei sa o vezi mai colorata. Până la urma e vorba de percepție. Nu știu ce sfat sa-ti dau pentru ca nici nu prea le accepți (cred…). Si eu am trecut de multe ori prin astfel de stari. Acum în fiecare dimineața spun rugăciunea si apoi încep sa mulțumesc (daca te gândești bine, e uimitor câte mici motive pentru a fi recunoscător poti gasi) si sincer, asta ma ajuta mult. Uita-te catre acele locuri care atrag lumina!
25 ianuarie 2024 la 22:45
„nici nu prea le accepți”…0poate multe sunt incercate deja si nu au functionat, poate nu doresc sa le stiti chiar toate…
1 februarie 2024 la 18:12
Corect. E dreptul tau sa transmiți doar ce crezi ca poate fi transmis
26 ianuarie 2024 la 15:20
Da,aveti dreptate,asa e! De cand cu pandemie asta demonică s-au produs mai multe schimbari.
S-a declanșat un război nevăzut,iar duhurile întunecate ne ataca foarte agresiv prin tot ce ne-a dat frumos Dumnezeu.
Nu aveti nici o problemă medicală,nu va mai pierdeți timpul si banii cu ei,aveti un suflet induhovnicit si simțiți mult mai bine ca altii aceasta lupta.
Da,este o așteptare apăsătoare,da,se intampla ceva si asta o simțim toți cu sufletele si…mai simțim că vom suferi mai rau…
Sunteti pe calea cea bună,stati acolo,nu va depărtati de ea,ca va zice ala sau ala cu diplome sa dati cu ,,pensulă,, si veti vedea culoare si bucurie.
Stiti ce simțeau Sfinții noștri părinți,cei cu darul înainte vederii când vedeau cu duhul ce va urma: simțeau durerea omului,simteau exact durerea aceea in el,ca si cand ar fi fost a lui azi,acum.Tocmai de aceea multi dintre ei păreau suferinzi de o boală,slabi,firavi,palizi,chiar dacă ei erau fizic sanatosi.
Bineinteles,ca noi nu suntem la măsura lor,nici macar 0,0000001 la milion din ființă noastră nu a atins acea simțire.
Stati calm,sunteți ok,rugati-va la Hristos si va fi bine in final.
În definitiv finalul conteaza,nu lumea asta.
Doamne ajuta!
26 ianuarie 2024 la 16:44
Tare as vrea sa te inșeli în privința mea…pe de o parte! De aici si întrebarea/articolul, din speranta ca e ceva general! Nici nu stiu ce prefer: sa fiu nebun sau nu! Ciudata situație!
Doamne ajută!
26 ianuarie 2024 la 18:27
Probabil are temei indicarea inceputului de plandemie cu perceptia descrisa care face trimitere la intuneric. Cred ca plandemia a aprins led-urile de avertizare pt majoritatea, Insa din diverse motive multi au ignorat semnalul.
In alta ordine, de obicei nu insist pe marginea celor ce postez, insa de data asta va rog sa aruncati o privire la ultima postare de pe blogul meu. Incerc sa atrag atentia asupra intunericului ce vine odata cu implementarea tehnologiilor prezentate ca fiind mari culmi ale progresului…
26 ianuarie 2024 la 19:04
O legatura are sigur! Am citit o parte…Inteleg incotro bate si sigur se lucreaza asiduu la asa ceva, doar ca omul este mult mai complicat decat credem noi asa va mai dura mult pana sa funcționeze cat de cat!
26 ianuarie 2024 la 19:24
Stiu ca art e lung si pare stufos. Totusi e un art de sinteza. Provine dintr-o biblioteca online a universitatii Cornell. De la data aparitiei s-au facut progrese. Sigur ca omul e mult mai complicat, insa nu trebuie sa minimizam pasii facuti de tabara adversa.
26 ianuarie 2024 la 21:37
Asa este! Prefer însă sa vad ce ma așteaptă si sa reactionez atunci ( stiu nu-i corect!) functie de situație si cu speranta ca nu m-am departat atat de Dumnezeu incat sa nu ma ajute cand o fi cazul pentru ca oricat am sti sau ne-am pregati fara ajutorul Lui nu putem sa supravietuim ( de castigat nu mai se pune problema)!
26 ianuarie 2024 la 18:28
Am mai vorbit si cu alti oameni,eu simt ca dv,mai sunt si altii care vad la fel sau ceva de genul.
Toti acesti oameni care sunt asa au ceva in comun: se roagă la Dumnezeu,unii mai mult.
Dacă vreți să ne băgăm într-o categorie de oameni,nebuni,sa zicem,eu n-am nici o problemă cu asta.
Să vină la mine unul d-asta care ma crede nebun si eu o sa-i arat ca el e mai nebun ca mine prin ce zice si ce face.
Nebuni după Hristos-erau numiti unii si s-au dus cumva la doctori sa-si ia medicamente? NUU!
Au trăit asa si au trăit cum se cuvine si nu exista iubire mai mare decat in inima celui ,,nebun,, după Hristos.
Nu căutați ale lumii ziceri,nu va raportați la diagnostice si medicamente,nu va modificați simțirile ca asa zic oamenii cu hârtii si diplome.
Căutați sa placeti lui Hristos si atat.
Doamne ajuta!
Cele bune,va doresc.
P.S. Am un procent de sinceritate si franchețe de 100%
26 ianuarie 2024 la 19:07
E datator de sperante mesajul dvastra! Si eu sunt sincer in ce spun doar ca nu le spun pe toate!
Doamne ajuta!