Da, sunt depresiv! Am fost de când mă știu, din copilărie chiar!
Sunt născut în mijlocul verii, în ziua cu cel mai mult soare și sunt născut în zori, așa că prima mea zi de viață a fost îndelung luminoasă! Probabil m-a marcat lucrul asta! Sau are ceva cu bioritmul meu? Nu mă pricep la așa ceva!
Cel mai depresiv sunt în luna decembrie, după care din ianuarie încep să mă simt tot mai bine! Odată cu primăvara, cu Sfintele Paști, nu mai rămâne nici urmă din starea mea de depresie! E limpede că depresia mea e legată de lumină, mai ales că eu sunt un om care iubește să simtă pe piele soarele, lumina, apa, vântul…
De la o vreme ceva s-a schimbat; sunt la fel de depresiv în lunile cu lumină puțină (mai ales în decembrie) dar nu mă mai simt bine nici vara, la malul mării! Asta fară să fie depresie, ci doar o stare ciudată, ca un fel de Jetlag! E ziuă, fară să fie ziuă, este lumină fară să o percep ca bucurie (așa percep eu lumina)!
Lumina parcă nu mai este strălucitoare ci mată! Ca la fotografii; e tot atata lumină, dar altfel!
Nu, nu e vârsta, pentru ca nu puteam îmbătrâni de pe un an pe altul!
Și nu mi se mai pare nicăieri foarte luminos: nici chiar în Spania, sau în România, iar în Germania nici atât! Elveția oricum am considerat-o de mult o „țară întunecată” deși am trait foarte multe zile fericite și/sau însorite acolo!
Cam de la „pandemie” încoace, mi se pare întreaga lume mult mai întunecată! Știu că sună nebunește, dar asta simt și nu găsesc nicio explicație oricât de fantezistă ar fi ea! De aceea apelez la voi, cei care citiți aceste rânduri, să vă întreb dacă mai traiește cineva o astfel de senzație, sau ar fi cazul, dacă sunt singurul, să-mi caut un „mecanic” …pentru minte!?

25.01.2024

25.01.2024