Totul de la pornit de citatul următor, de fapt ca să fiu sincer cam așa a sunat și predica de azi în biserica la care am fost duminica aceasta (ține de BOR): „Dumnezeu ne iubește pe toți deopotrivă. El nu face diferența între oameni după statut social, după merit, neam, cultura, tradiție, religie, . El este al tuturor: si al celor buni si al celor rai, si al celor corecți si al celor pacatosi, si al celor vrednici si al celor nevrednici.”
Acum mai întâi de toate hai să-L definim (după cât se poate) pe Dumnezeu!
Dumnezeu (al meu cel puțin) este Sfânta Treime și da, există un singur Dumnezeu, DAR nu credem toți în același Dumnezeu, ci doar că este Unul Singur! ( deși exista oameni care cred că nu exista de loc, sau că există mai mulți!)
Ca atare Mama lui Iisus este Născătoare de Dumnezeu, iar Sfinții sunt oameni plini de Duhul Sfânt și nu oarecare oameni!
Lucrurile astea sunt foarte importante pentru a ne cunoaște si practica credința și a ne deosebi de ceilalți. Asta nu din mândrie ci din instinct de conservare a posibilității mântuirii! Mântuirea este întodeauna mai mult dar decât merit, dar greu de crezut ca se ia fară muncă! Fară să faci cel mai mic efort!
Da, Dumnezeu  este bun și plouă și peste cei buni și peste cei răi, este îndelung răbdător, îi ajută și pe credincioși și pe necredincioși, dar ce uităm noi bucurosi este întregul Vechi Testament, în care „neamul ales” a fost pedepsit când s-a amestecat cu alte neamuri, care aveau alți Dumnezei ( deși există numai unul), sau că „neamul ales” putea și trebuia să ucidă alte neamuri „nealese”!
Cum se împacă asta cu „ne iubește pe toți deopotrivă” e greu de spus, eu unul nu o pot face, dar pentru mine problema nu se pune! Pentru mine Dumnezeu este Dumnezeu și poate face ce vrea în și din „via” Lui! Nu e de căderea noastră să-i cerem socoteală și mie unuia nici prin  gând nu-mi trece așa ceva!
Dar hai să zicem că „datele problemei” s-ar fi schimbat radical odată cu nașterea Domnului Iisus Hristos!
Dumnezeu Iisus a ajutat pe toată lumea, nu a refuzat pe nimeni pe acest pământ, DAR a amintit de nenumărate ori că urmează o Judecată, că poți ajunge în „întunericul cel mai dinafară,” că cine nu va gusta din  Sfântul Trup și Sânge a Lui nu va intra în Imparăția Cerurilor, că nu ajunge să-i spunem Dumnezeu ci mai trebuie să și facem ce ne-a spus El să facem, samd.
Cum se împacă asta cu iubirea?
Eu zic că se împacă, că de spus ne-a spus la toți, atâta doar că noi alegem ce ne place și ignorăm ce nu ne place!
Dumnezeu i-a iubit pe evrei mai mult decât orice alt neam, dar asta nu a făcut să nu fie pedepsiți cumplit, risipiți în toată lumea!
Dumnezeu i-a iubit și pe cei care credeau în idoli și pe cei care credeau în El; uciși au fost doar cei care credeau în El! I-a iubit si pe cei care iubeau și pe cei care urau icoanele; uciși au fost doar cei care le iubeau! Vouă vi se pare „deopotrivă”? Mie nu!  Dar de murit au murit toți și cred că la Judecată cei care au greșit au o mare problemă! Nu le-o doresc, că n-am nimic de câștigat dacă nu se mântuiște toată lumea, dar cred că o pedeapsă o să primească!
Ce vreau să spun este că nu trebuie să ne lasam furați de bunătatea lui Dumnezeu și sa uitam de posibila dreptate a Lui! Să nu uitam că 2000 de ani creștinii nu s-au amestecat cu cei care credeau în alt Dumnezeu! Au greșit toți martirii și noi suntem mai destepți? Ne-a trebuit 2000 de ani să-l înțelegem pe Iisus? Cine a trăit ajutorul lui Iisus, a Maicii Sale, a unui Sfânt măcar o singură dată stie că înțelegerea corectă a lui Dumnezeu e DOAR în ortodoxie!
Cum rămâne cu femeia cananiancă?
După parerea mea ce trebuie înțeles nu e că Dumnezeu ne mântuiește oricine am fi și orice am face! (Bine ar fi sa mă înșel și să fim toți mântuiți!)
Femeia din Canaan este după mine nu o eretică ci un catehumen!  Vine la Hristos ca eretică, dar pleacă creștină. Și am să explic cum. Ea se apropie de Dumnezeul adevărat, având alt Dumnezeu, Dumnezeul ei, pentru că are o problema fără rezolvare și simte ca doar acest Dumnezeu (Iisus) e rezolvatorul situațiilor fără rezolvare. Este lasată în mijlocul celor de alta credință decat ea, (nu foarte cordial primită de Apostoli), și vine momentul în care trebuie să se decidă, momentul când cathumenii sunt (ar trebui sa fie) îndepărtați din biserică, pentru că „pâinea nu-i pentru câini”! În momentul asta femeia are de ales între a ieși ( îndepepărta de Iisus) sau al în al recunoaște de „stăpân,” ceea ce și face cu voce tare, ca noi toți în acest moment( Cred într-unul Dumnezeu…)!
În urma acestei converiri primește ajutorul, nu doar pentru fica ei ci, sau mai ales, pentru ea însăși! Așa cum toți vindecații primesc vindecarea pentru credința lor în Iisus! Pentru credința adevărată! La fel s-a întâmplat și cu Fotini (femeia samarineancă) de exemplu!
Dumnezeu ne iubește pe toți deopotrivă și ne oferă „ocazia” să trebuiască să ne apropiem de El! Oricum fiecare primește de la naștere măcar un „talant” acela de a-l cauta pe Dumnezeu!
Cine se „îmbracă în Hristos” este vindecat de marele demon al necredinței și apoi „călit” (de obicei) în bătai și răstignire pentru lumea cealaltă, unde trebuie sa ai o anumită „calitate„!
Hristos în marea lui iubire și îndelunga Lui răbdare nu îi pedepsește imediat pe cei care îi întorc spatele, dimpotrivă de multe ori au o viață îndestulată, lungă și împlinită! (vezi Psalmul 72!)
Fiindcă Dumnezeu este drept și dă fiecăruia ce își dorește cu adevărat; lumea de aici sau cea de dincolo!
Să stăm bine să bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!

18.02.2024