„Dreptatea lui Dumnezeu este iubirea!”
Lucrul acesta îl vedem din pilda fiului risipitor, a culegatorilor din vie, din alte pilde!
Însă și dreptatea lui Dumnezeu  co-exista în continuare și știm cum ne-a averizat de „întunericul cel mai dinafară” de Judecata în care „oile vor fi despărțite de capre” samd.
Că Dumnezeu poate să fie și drept ne-o spune pilda celor 10 fecioare, de exemplu! Cu toată iubirea, dacă „uleiul” nu a ținut cât trebuia, dacă nu s-au îngrijit să fie pregătite oricât de lunga va fi asteptarea, li s-a închis ușa în nas! (mie personal aceste fecioare îmi par cei de astăzi care nu-l iau pe Iisus, credința, în serios, după principiul „las’ că merge și așa, ca Dumnezeu e bun)!”
Cum Îl facem totuși să ne fie mai mult bun decât drept, măcar dincolo unde contează, nu neapărat aici?
Fiind la rândul nostru buni, aici, acum, când putem să fim cum dorim!
Fiind la rândul nostru drepți, dar nu atât de drepți, pe cât de buni!
Și mai este un lucru care nu trebuie uitat: înainte să primească marea iubire a Tatălui, fiul risipitor „și a venit în fire, a părăsit „porcii” și și-a recunoscut greșeala!
Fecioarele nu au mai avut când să o facă pentru că „li s-a terminat uleiul” (asta sună celor care au de gând să se pocăiască „mâine” sau altfel spus mai spre bătrânețe…dacă nu se termină „uleiul” înainte să o facă!)
Dreptatea lui Dumnezeu este iubirea, de aceea nouă care nu prea avem așa ceva, nu ni se pare prea drept ca cei care au lucrat de dimineață în vie, să fie plătiți la fel care au lucrat o singură oră! Sau ca fiul risipitor să fie din nou pus stăpân peste o avuție păstrată de fratele lui!
Lucrurile se schimbă dacă am înțelege că atunci când vorbim de „plata lucrătorilor” e vorba de mântuire! Mântuirea o primim ca dar, dar măcar o oră trebuie să muncim și noi pentru ea. Cine muncește mai multe ore, cu atat mai bine, dar măcar înainte de moarte fiecare care dorește mântuirea trebuie gasit „în brazdă„!
Fiul risipitor s-a întors din nou în vie înainte  să-și termine „uleiul,” deși momentul acela era foarte aproape!
Dacă am știi ce fericire este să fi lângă Dumnezeu, am înțelege că supararea fratelui mai mare, a culegătorilor de dimineață, nu are nici un fundament: fericirea mântuirii este deplină, maximă, absolută, indiferent cu câți o împărțim!
În nici-un caz nu suntem „mai fericiți” dacă cineva nu se mântuiește! In nici-un caz fericirea mântuirii nu se împuținează din cauza mulțimii celor mântuiți ( e la fel ca cu minunea celor 5 pâini și doi pești-ajunge și prisosește!)
Să ne fie Dumnezeu la toți mai mult bun decât drept!

3.03.2024