Cum și ce fel, nu se știe, Micu dete o palmă țiganului de-l ameți.
— Așa faci, nea Micule?… zise țiganul ieșind…
Lumea râdea de bietul țigan, care, furios, se duse la fiu-său, să se tânguiască. Fiu-său, Stoica, se întoarse numai de puțină vreme de la oaste, și era fodul de nu-l mai încăpea pământul.
Când auzi el că s-a găsit un „rumân” care să îndrăznească să dea în tatăl lui, al lui, soldat întors tocmai atunci de la regiment, se făcu foc. Luă pe bătrân de mânecă și-l aduse din nou cu el ca cârciumă.
— Care-i ăla, mă, care a dat în tata? Oamenii râdeau și făcură cu ochii la baci. Stoica veni la el.
— Mă nea… ăsta, tu ai dat în tata, mă?
— Păi!
— Ia mai dă una, mă! zise el rânjind, ca și cum ar fi vrut să vadă dacă îndrăznește un așa lucru în fața lui.
Micu se sculă în picioare cât era de lung, și când aduse din nou o palmă lui Dumitrache, văzu țiganul stele verzi.
Stoica se dase la o parte, încruntat.
— Ia mai dă una, mă!
Micu era gata: cârpi din nou pe Dumitrache. Atunci Stoica, supărat, luă pe tată-său de mânecă și-l scoase afară, zicându-i:
— Hai, tată, acasă; nu vezi că-i beat mort?
În urma lor era un hohot în tot hanul. Huiduielile și cârâieturile însoțiră pe bieții țigani până pieriră din ochii lumii.
“Și-așa a muncatu trei scatolți în locu de una”

Nu știu de ce dar de câte ori ne pun americanii să zgândărim ursul prin gard, sau mai nou, să mutăm baza din Germania de la Ramstein, la noi în Kogalniceanu, simt că o să-o pățim ca țiganul bătrân din povestire, dacă nu cu mult mai rău!

22.03.2024