Zborul pentru mine este întodeauna o aventură. De data asta o aventură ca român primit de jumătate în Schengen,  asta însemnând că nu a mai trebuit să ajung în ultima încapere a aeroportului între arabi, turci, africani, sute de persoane una peste alta și nici sa-mi fie controlată identitatea la urcare si la coborârea din avion! S-a convins Uniunea probabil ca nici noi românii nu ne schimbăm cu alte persoane non-Schengen, în timpul zborului! Sau cel puțin ar trebui să se fi convins!
Am urcat ca de obicei ultimul, pentru ca se pare ca sunt dintre puținii romani care știu că avionul nu pleacă cu bagajele cuiva, dar fără el, sau că locurile sunt rezervate!
Rezervate nu înseamnă însă și neocupate! Al meu era ocupat, iar mama fetiței care statea pe locul meu era foarte revoltată că eu iau în serios rezervarea!  Adica ea considera că ar putea fiecare sa se așeze unde dorește! I-am recomandat cabina piloților unde erau amândoua locurile la geam, dar nu am convins-o! I-am explicat apoi ca i-as ceda bucuros locul de la geam fetiței dar doresc să dorm si acolo ma pot sprijini pe perete, în plus fetita nu are ce vedea afară fiind întuneric beznă! Nu părea că întelege argumentația mea, asa ca am facut o ultimă încercare: m-am oferit sa fac schimbul cu condiția sa nu mă trezeasca dacă adorm si alunec la pieptul ei! N-a fost de acord si sincer m-am bucurat pentru ca nu avea oricum nici-un fel de piept si probabil m-as fi trezit între scaune! Avea în schimb niște ochi de groază și o gură pe măsură! Doamne ce gură bogata avea! N-a tăcut o clipă! Bietul copil era destul de ok, pentru cineva cu ADHD, dar mama-sa era de două ori mai  neliniștită!
Stiți de câte ori se poate desface centura de siguranță sau măsuța într-o oră? De milioane de ori! Cam de 20-30 de ori pe minut, în prima jumătate de oră, că după aceea frecvența a crescut! La fel și comentariile mamei ațâțate! Stiti de cate ori poti sa te sui si sa te dai jos de pe scaun, sa intrii sub scaunul din față, sau sub cel din spate, sub picioarele vecinului, adica ale mele? Cam la două trei deschideri/închideri de masa + centura, cel puțin o dată!
Ca s-a ales praful de somnul meu, n-ar fi nimic, dar după o vreme am început sa am ticuri nervoase sa închid si să deschid ritmic hubloul, masuța, centura, să-mi trag palme, sa dau din picioare, să mi se strâmbe gura în toate felurile, așa ca am cedat si m-am mutat pe locul de lângă culoar, unde eram mai protejat de mica furie! Desigur am fost în schimb „mângâiat” de unduirile stewardesei mai ales cu „nurii” ei cei mai tari, căruțul de băuturi! Am fost calcat în picioare, lovit în cap, în coaste, de coatele, genunchii, tuturor pasagerilor care nu știu de ce primesc întotdeauna în fiecare avion, incontinență urinara, sau dezinterie! Dar și așa era mult, mult, mai bine decât la geam!
În plus tânara neliniștită nu mai privea spre mine și deja asta facea să se merite schimbul! Femeia avea niste ochi care probabil cândva au fost albaștrii dar s-au decolorat cu timpul, rămânând un fel de gri opac, ca la zombi de prin filme și nu-ti puteai da seama dacă te priveste sau are ochii intorși pe dos! Când privirile ni se întâlneau, în cautarea lui fi-sa, mă lua cu frisoane pe șira spinarii!
Ajunsi în Sibiu am avut surpriza să fim înconjurați de polițisti, care Schengen sau nu, au controlat pe toți care li s-au părut suspecți! Eu am scapat iar de „colegele” mele de călatorie n-au avut curajul nici ei să se apropie!
Bine v-am gasit români!

8.04.2024