Pe vremea când trăiam în „pandemie,”
orice semnam era primit cu frenezie,
ba unii îmi spuneau deja „maestre,”
îmi mai lipseau statuile ecvestre!

Acum când poate și mai bine scriu,
în continuare nu bănuieli, ci doar ce știu,
nu văd pe nimeni de altceva interesat,
decât de ce „vaccinul” în urmă a lăsat!

Dar dacă-i cauza la noua „pandemie
de morți, ea „vaccinarea,” nu se știe!
Probabil, dar imposibil să-o dovedești,
deci ce rost are de morți să tot vorbești?

Cei „vaccinați” sunt, sau vor fi morți,
pe restu să-i vaccinezi nu o să mai poți
iar vinovații nu vor fi vreodată condamnați,
ei fiind puterea, sau de ea fiind protejați!

Cu ce ajută deci de morți să tot repeți,
afară să îi bagi pe vii în sperieți?
Cât de macabrii am devenit toți oare,
de vrem într-una morți, infarcte, accidente vasculare?

Cum poată moartea să te satisfacă,
durerea , suferința, altuia să-ți placă?

Ce mulțumire poți că să îți găsești
numai de morți să scrii, sau să citești?

Am devenit cu toții însetați de sânge,
nu ne mai doare, când lângă noi se plânge?
Am devenit roboți, chiar fară de „vaccin,”
sau dintr-un motiv, sau altul, înebunim?

13.04.2024