Oamenii sunt asemănători indiferent de naționalitate, religie, confesiune! Puși într-o poziție de conducere ei vor reacționa la fel și nu neaparat în favoarea „supușilor„!
De aceea filmul „21 de rubini care s-a dorit a fi un scandal, un atac la biserică, la ortodoxie, nu doar că nu-i nici pe departe așa ceva, dar ținând seama că arată lucruri arhicunoscute de toată lumea și asta fară sa aibe calitați artistice, este de-a dreptul o plictiseală nesfârșită! Mie unuia mi-a fost foarte greu să-l vizionez până la sfârșit și nu din cauza orei târzii la care a fost transmis!
Clerul de astăzi si dintotdeauna, este reprezentarea poporului din care provine! Acest popor la vremea când s-a format acest cler din film (si desigur din realitate) trăia în socialism, unde „nu fi prost!” era pe toate buzele! Și „prost” nu însemna neaparat neînvațat, cât pune mâna pe tot ce poți, folosește orice mijloc să parvii, alege meseria in care ești plătit cel mai bine, nu fă nimic pentru banii tăi! Nu că astăzi ar fi mult mai altfel, dar asta e altă temă! Cei care au fost formați „să nu fie proști” au ajuns mari ierarhi, sau formatori de alt cler, pe care îi învață la rândul lor ce știu ei! Cum ar putea sa-i învețe altceva?
Dar biserica nu-i doar acest cler bolnav, ci mult mai mult decât atât! Ea mai este si clerul care a trecut prin iad de „proști” sau cel care a avut prea mult caracter, credință de acasă ca sa poată fi modelați în „deștepți” precum un bonsai! Si nu este numai clerul, ci si milioanele de credincioși pentru care păcatul este păcat și „fă ce spune, nu ce face preotul” este normalitate de multă vreme!
Această biserică, adevărata biserică, stie de mult și de homosexualitatea, pedofilia din biserică si de simonie și de vânzarea ecumenică, de mult mai multe decât a avut filmul „curajul” să prezinte!
Această biserică calatorește sute de kilomentrii pentru un duhovnic bun, pentru un botez canonic, pentru o Sfântă Liturghie!
Pentru ca deși puțini, mai există preoți cu har care servesc lui Dumnezeu nu lui Mamona! Si există acești preoți fiindcă Dumnezeu nu-i o himeră, ci un Dumnezeu viu, care se îngrijeste de turma lui, de cei care-l caută cu adevărat și uneori tocmai într-un preot ateu aprinde credința si-l „prostește„!
Cum găsim un preot „prost” de bun?
De obicei el este foarte urât, oropsit, defăimat, de colegi, de ierarhie! Mergeți si vedeți în biserica lui de ce toate astea! De cele mai multe ori este pe nedrept! Un preot nu poate fi „iubit” de ierarhie decât dacă este de acord sau implicat în „afacere„!
Din partea mea nu vorbiți rau despre călugarii, preoții, ierarhii, patriarhii care sunt ce sunt doar cu numele, dar întoarceți-le spatele, părăsiți si mai ales nu intrați niciodată în „jocul” lor! N-au decât sa-l joace între ei! Serviți-vă corect de ei CĂ DE AIA SUNT PUȘI si nu acceptați nimic care știți că nu-i corect ca să nu fiți judecați ca complici de Dumnezeu!
Dumnezeu să ne ajute sa ne schimbăm noi ca neam, ca sa putem da naștere la alt fel de cler, iar acesta sa ne apropie, nu să ne depărteze, de Dumnezeu!
O cale lungă e drept dar e singura și în condițiile apartenenței noastre la UE, NATO, ea pare imposibilă doar că „ce nu-i posibil la oameni e posibil lui Dumnezeu”!
Doamne ajută!

7.05.2024