Suntem convinși că ne decidem soarta,
că noi deschidem șansei poarta,
raționamentul propriu că-l urmăm,
însă cumplit și neîncetat, ne înșelăm!

De fapt suntem mereu „teleghidați,”
de lumea toată, de părinți, de frați,
dar mai ales, până la moarte, fără încetare,
de diavol, dușmanul nostru cel mai mare!

Ades ce credem a fi a noastră rațiune,
e șoapta celui rău, care ne spune:
„Că nu există Dumnezeu, sau dacă totuși da,
El este foarte bun și totul va ierta!

De aceea fără noimă-i să postești,
Spovada, sau să te Împărtășești,
Biserica, Tainele, nu au vre-un rost,
trăiește-ți  „frate” viața, nu fii prost!

Duminica rămâi pân’ la amiază în pat,
că toată săptămâna devreme te-ai sculat!
De-i sărbătoare mergi la mici, la bere,
distreaza-te, ca să aduni putere!

La bătrânețe ai vreme pentru pocăință,
gustă acum din toate, până-i cu putință,
la urma urmei, n-ai omorât pe nimenea,
să te căiești, în loc a te odihni, distra!”

Și așa ne sinucidem sufletește;
făcând ce dracu ne șoptește,
deci omule încearcă să te dumirești,
al cui e gândul, pe care îl „gândești„

și nu-l urma, de nu e gândul tău,
de-i imoral, necreștinesc, sau rău!
Gândește care-i folosul ce-ți aduce
de-l pui în practică și unde te conduce!

Dacă-i o piedică în mântuirea ta,
fa-ți iute cruce și nu îl asculta!
Ia-l pe Iisus neîncetat în gândul tău,
să n-aibă loc vreo șoaptă de la duhul rău!

Împărtășește-te de Dumnezeu,
și roagă-te fierbinte la Maica Sa mereu,
la Sfinți la care ai evlavie mai mare,
să-ți fie împreună scut sfânt, de apărare!

12.08.2024