Joi m-am reîntâlnit în Sibiu cu un fost coleg de facultate cu care am pășit deodată pe drumul amar al emigrației. Am ieșit la o bere la o terasă și am făcut câteva ture pe Corso, depănând amintiri și noutăți. Amândoi veterinari nu am putut trece pe lângă „Zoopoliticon” fară sa-i facem un control de gestație! (Nu e și sperăm că viața lui în Piață să fie scurtă!)
Terasele pline, în Piața Mare filme open air, la zidul cetății muzică live cu DJ, dans, chioșcuri pe toată strada cu tot ce-ți poți dori! Mult tineret, dar nu numai! Mulți turiști în special germani. O atmosferă caldă, calmă, plăcută ca și temperatura de afară! O prezență foarte discretă a forțelor de ordine, nicio ceartă, nici un ton ridicat, nici un individ, sau grup, care să se dea în petec!
Pe noi doi atmosfera asta ne-a copleșit de-a dreptul și am exclamat aproape concomitent: ” Îți poți imagina așa ceva în Germania?”
Adevărul este că nici în România, în Sibiu, nu mi-aș fi putut imagina, deși din copilaria mea îmi aduc aminte de o atmosferă asemănătoare, de fanfara militară care umplea Parcul Sub Arini de muzică, de lumea care iesea pe Corso la plimbare, de cinematograful în aer liber, care a dispărut de mult!
Cum de este posibil, sau care e diferența cu un stat occidental „civilizat” în care nu e posibil, mai bine zis nu mai e posibilă această atmosferă? Ține de structura sufletească a fiecărui popor, dar nu e acesta motivul principal, pentru că deși în istorie germanii au făcut două războaie mondiale, mie unuia, după peste 30 de ani de trăit între ei, mi se par totuș un popor pașnic, iubitor de distracție, de ordine, care evită orice stare conflictuală!
Diferența este structura etnică; în Sibiu/România sunt mai mult români în timp ce în occident numărul de emigranți (mai ales noi, veniți la huzureală, nu la muncă) a devenit semnificativ! Diferența culturală este atât de mare încât conflictele sunt programate! Acești emigranți pe care nemții i-au primit din milă, vin de pe o altă planetă, din alt secol și nu doresc sa se integreze în noua lume, în noul timp, ci încearcă să le adapteze la felul lor de a fi!
E greu de crezut că cei care au coordonat această invazie nu știau ce fac, sau nu au dorit exact acest lucru!
14.09.2024
Lasă un răspuns